Manuela Bucataru - Cetina de pe bradau

🎤🎧▶ Manuela Bucataru - Cetina de pe bradau
👍Facebook: / manuelabucataru
✅Abonati-va la canalul meu de RUclips: / @manuelabucataru
,,Cetina de pe bradau" - piesa din repertoriul regretatei Mina Paslaru
,,Mina Pâslaru, una dintre neîntrecutele cântăreţe ale doinei bucovinene s-a născut în Bistriţa, în anul 1952, însă cea mai mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o la Sadova, unde a cunoscut-o pe creatoarea şi păstrătoarea de folclor Maria Surpat, cea de la care a auzit şi învăţat doinitul. Binefacerea întâlnirii Minei Pâslaru cu Maria Surpat a triumfat o dată pentru că inima artistei ar fi fost slăbită de iubire fără cânt, apoi pentru că din această întâlnire s-a ivit încă o iubire pentru doină.
A avut ce să înveţe Mina Pâslaru de la Maria Surpat, cea care a însoţit de la răsărirea până la ieşirea din timp, aproape întreg secolul XX, trăind 95 ani (1905-1999), vreme lungă şi rodnică în care nu s-a dezlipit niciodată de satul ei, Sadova, cântându-l şi doinindu-l magnific! Aici, în anul 1935 a fost descoperită şi de Constantin Brăiloiu, iar numeroşi cercetători şi artişti au cules de la ea folclor, printre care o variantă proprie a baladei „Mioriţa”, pe care Maria Surpat a şi prezentat-o la unele festivaluri naţionale. O parte din cântecele acestea sunt integrate în discul Electrecord „Maria Surpat-Zenovia Ţâmpău”, interpretele fiind surori.
Nemergând singură pe calea dulcii doine bucovinene, în pitoreasca Sodova de sub Rarău, doinitoarea Bucovinei, Mina Pâslaru, a lăsat doina folositoare sufletului, folclorului românesc, încununând-o şi cu roadele culese de la Maria Surpat, aşadar. Podoabele de doine glăsuite de Mina Pâslaru sunt mărturie că timpul nu are inimă şi fiinţă, nu iubeşte şi nu urăşte, dar poate fi iubit sau urât! Cântece cum ar fi „Mândră floare-i norocul”, „Spune-mi dor ce ai cu mine”, „Cucule ce cânți în plop”, „Eu sunt fată din Suceava”, „Măi bădiţă de la munte”, „Măi bădiţă, măi Ilie”, „Soarele n-a răsărit”, „Când eram copilă eu”, „Pădure cu frunza-n dungă”, „Uităte la mine-aşa”... sunt mesaje cu două dovezi: una că timpul e frumos de la doină, alta că frumuseţea ţine de însuşiri văzute şi nevăzute umane, şi că ea se ţine după om şi după ce el dispare ca fiinţă!
Pe 17 decembrie 1995, la Buzău, la numai patruzeci şi trei de ani, în necrezut ceas al ultimei sale seri, a căzut, pentru că inimei i se curmase timpul, zice-se fără să ştie nimeni şi a fost găsită fără suflare de către copilul ei care crezând că a adormit pe jos şi i-o fi frig, a adus o pătură şi a învelit-o, alintând-o, cântăreaţa de melos rupt din suflet, Mina Pâslaru a lăsat doina bucovineană în frig, neînvelită de pătura glasului ei cald, de catifea dantelată, ce-a ars odată cu viaţa artistei şi s-a mistuit luând cu ea şi umbra!
„Ce-i mami, ai adormit, nu ţi-e frig?!”, se zice că i-ar fi spus artistei copilaşul ei, când a găsit-o jos, în nefiinţă, şi i-a adus din milă de fiu o pătură s-o încălzească! Dar cine-i va mai aduce de-acum vreo pătură doinei bucovinene, atunci când i-o fi frig?"