Judecata de cercetare si mântuirea | Adevăruri și Pespective
HTML-код
- Опубликовано: 20 окт 2024
- Teologia adventă legată de Judecata de cercetare.
Adevăruri și Perspective, cu Florin Matei
Invitat: pastor Gabriel Ișvan
Nu uita să dai like 👍 dacă iți place acest videoclip.
Abonează-te la canalul nostru pentru a fi notificat de fiecare dată când publicăm un videoclip nou: / sperantatvoficial
#AdevaruriSiPerspective #teologie #sperantatv
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu viata vesnica Amen!
Pacea Domnului tuturor,👏🙏👏
Judecata ,o veste buna!!Domnul Hristos, Avocat si judecator!!Foarte mare speranta!!! Domnul sa fie laudat!!! Multumim pentru dezbatere!!!🙏🙏🙏🙏👋
Felicitări, mult succes în activitate.
@ Iisus - omul este calea...!Omul - Iisus urmează această cale până la crucificare..aici este judecata prealabilă...după cruce - judecata finală: validat pentru viața veșnică sau nu !(...dacă la cruce n- ai jertvă de plată pentru păcatul tău - pe Iisus, plătești cu * viața* ta - partea femeiască din tine rămânând ucigaș !)Esența Bibliei - nimeni să nu piară și sinteză: din doi -- unul falimentează, ceea ce nu -i Voia lui Dumnezeu! Fiul omului!
În cartea: „Manualul bisericii”, la cap. 2, “Punctele fundamentale de credinţă ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea”, se afirmă: “Adventiştii de Ziua a Şaptea acceptă Biblia ca singurul lor crez şi susţin anumite principii fundamentale de credinţă ca fiind învăţături ale Sfintelor Scripturi. Aşa cum sunt prezentate mai jos, ele reflectă modul de înţelegere şi exprimare ale învăţăturii Sfintelor Scripturi de către biserică...”
Să vedem în continuare, dacă credinţa adventistă este una biblică aşa cum pretinde:
„23. Lucrarea Domnului Hristos în sanctuarul ceresc
Există un sanctuar în ceruri, adevăratul cort întemeiat de Dumnezeu, nu de om. În el, Domnul Hristos slujeşte în favoarea noastră, punând la dispoziţia credincioşilor binefacerile jertfei Sale de ispăşire aduse pe cruce, odată pentru totdeauna. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele Preot şi Şi-a început lucrarea de mijlocire la data înălţării Sale. În 1844, la sfârşitul perioadei profetice de 2300 de zile, El a intrat în cea de-a doua şi ultima fază a lucrării Sale de ispăşire. Aceasta este lucrarea judecăţii de cercetare, care constituie o parte a îndepărtării finale a păcatului, simbolizată prin curăţirea vechiului sanctuar iudaic din Ziua ispăşirii. În acest serviciu simbolic, sanctuarul era curăţit prin sângele animalelor jertfite, însă lucrurile cereşti sunt curăţite prin jertfa desăvârşită a sângelui lui Hristos. Judecata de cercetare descoperă fiinţelor cereşti cine sunt cei adormiţi în Hristos şi socotiţi vrednici să aibă parte de prima înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus, fiind astfel gata să fie strămutaţi în Împărăţia Sa veşnică. Această judecată stabileşte dreptatea lui Dumnezeu în lucrarea de salvare a celor ce cred în Isus. Ea arată că cei care au rămas credincioşi lui Dumnezeu vor primi Împărăţia. Încheierea acestei lucrări a Domnului Hristos va marca sfârşitul timpului de probă al omenirii, înaintea celei de-a doua veniri (Evrei 8:1-5; 4:14-16; 9:11-28; 10:19-22; 1:3; 2:16,17; Daniel 7:9-27; 8:13,14; 9:24-27; Numeri 14:34; Ezara 4:6; Levitic 16; Apocalipsa 14:6,Apocalipsa 1:7; 20:12; 14:12; 22:12).” .
Conform doctrinei adventiste, în anul 1844 a început curăţirea sfântului locaş din ceruri şi a început judecata. Bazat pe cartea Daniel şi pe cartea Evrei, ei au construit o doctrină, numită: „judecata de cercetare”, şi susţin cum că în 1844 Domnul s-a aşezat la dreapta scaunului din cer (Evrei 8:1) şi a început curăţirea sanctuarului (Daniel 8:13,Daniel 1:14), de păcatele recunoscute şi mărturisite de la începutul istoriei şi depuse asupra sanctuarului. Judecata care a început în 1844 are caracter investigativ, de cercetarea a evidenţelor, de selectare a persoanelor care au trăit şi l-au iubit pe Domnul. Când lucrarea de ispăşire din sanctuar va fi terminată, fiecare om rămâne la caracterul dobândit până la aceea data, orice schimbare este îngheţată, este închiderea harului, Domnul Isus îşi încheie lucrarea de apărare, părăseşte sanctuarul şi posibilitatea de iertare nu mai există. Apoi încep evenimentele revenirii Domnului.
A doua sesiune de judecată, este pentru cei ne-mântuiţi din faţa tronului Alb (Apocalipsa 20:11-15). Iar toţi vor fi consumaţi de foc din cer de care vor avea parte atâta îngerii răi cât şi oamenii rebeli.
Este această doctrină Biblică? Sunt aceste date adevărate şi Biblice?
Când Cristos nu S-a întors fizic, aşa cum s-a prezis, în 1844, adventiştii au inventat o învăţătură pentru a încerca să explice că ceva s-a întâmplat de fapt în 1844. Conform acestei învăţături, Ziua cerească a Ispăşirii a început în 1844, iar Isus S-a mutat dintr-o încăpere a sanctuarului în alta, închizând uşa după El:
„Această uşă n-a fost deschisă până nu s-a terminat mijlocirea lui Isus în Locul Sfânt al sanctuarului în 1844. Apoi Isus S-a ridicat şi a închis uşa Locului Sfânt şi a deschis uşa Locului Preasfânt, a trecut dincolo de a doua perdea, unde stă acum lângă chivot şi unde se află speranţa Israelului. Am văzut că Isus închisese uşa locului Sfânt şi nici un om n-o poate deschide; Şi că a deschis uşa locului Preasfânt şi nimeni n-o poate închide.(Apocalipsa 3:7-8).” Scrieri timpurii, p. 42
„Aşa că atunci când Hristos a intrat în Sfânta sfintelor pentru a sfârşi lucrarea ispăşirii, El Şi-a terminat lucrarea în prima încăpere.” Tragedia veacurilor, p. 428
Unde S-a dus Cristos când S-a înălţat?
Făcând comparaţie între dovezile biblice găsite în descrierea din Vechiul Testament a Zilei ispăşirii (Levitic 16) cu descrierea din Noul Testament a Zilei Ispăşirii (Evrei 9) vom descoperi exact când a avut loc Ziua Ispăşirii.
„Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.." Evrei 9:24
Unde e „prezenţa lui Dumnezeu”?
„Domnul a zis ui Moise: „Vorbeşte fratelui tău Aaron şi spune-i să nu intre tot timpul în sfântul locaş, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor.” - Levitic 16:2
Observaţie: Locul prezenţei lui Iehova Dumnezeu în cortul din Vechiul Testament era deasupra capacului chivotului, pe scaunul harului din Locul Preasfânt. Pentru ca Cristos să intre în „prezenţa lui Dumnezeu” trebuia să intre în Locul Preasfânt ca să apară înaintea scaunului harului lui Dumnezeu.
A deschis Isus drumul spre Locul Preasfânt a înălţarea Sa?
„Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său...” - Evrei 10:19-20
„Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să im ajutaţi la vreme de nevoie.” - Evrei 4:16
Observaţie: Isus ne-a deschis calea spre Locul preasfânt după ce s-a înălţat şi a ajuns în cer şi s-a prezentat lui Dumnezeu cu sângele Său, ca să putem aduce cererile noastre direct la „tronul harului” La tronul lui Dumnezeu prin Cristos. Tronul harului este Scaunul Harului din Locul preasfânt unde se află „prezenţa lui Dumnezeu”.
ÎNTREBARE: Cum puteau oamenii păcătoşi să aibă acces în locul preasfânt unde este Dumnezeu (Evrei 4:14-16; Evrei 9:11-14,Evrei 1:24; Evrei 10:18-29), timp de 1800 de ani, până în 1844 dacă Domnul Isus nu a deschis încă uşa locului prea sfânt, şi dacă El nu făcea lucrarea de ispăşire din locul preasfânt?
Există o „perdea” literală în Cer?
Toate lucrurile din cortul din Vechiul Testament arătau spre lucrarea lui Cristos în sanctuarul ceresc, „perdeaua”, era un simbol a lui Isus: „Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o E, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său.” - Evrei 10:19-20
Isus Cristos este „perdeaua” conform cu Evrei 10:19,Evrei 1:20! Tocmai de aceea, observaţi ce s-a întâmplat când a murit Isus:
„Perdeaua dinăuntrul templului s-a rupt în două de sus până jos” - Marcu 15:38.
Ruperea perdelei, arăta că Cristos deschisese calea spre Locul Preasfânt. Cristos Însuşi este perdeaua care „s-a rupt”. La fel cum preotul din Levitic slujea în cortul pământesc, „preoţia cerească” (1Petru 2:9) a credincioşilor are acces în cortul ceresc. Spre deosebire de preoţia din Levitic, totuşi, „preoţia cerească” are acces direct la „tronul harului” prin „calea nouă şi vie” pe care ne-a deschis-o Cristos prin perdeaua care e trupul Său. Prin urmare, avem acces în Locul preasfânt prin Cristos. Deoarece perdeaua s-a rupt, nu mai există două încăperi în templu, adică: Sfânta şi Sfânta Sfintelor, ci doar una: Sfânta Sfintelor sau Locul Preasfânt, în care intră atât marele Preot: Isus, cât şi creştinii care sunt preoţi ai lui Dumnezeu.
Concluzie
Nu există nici măcar un cuvânt în Noul Testament care să arate că Isus S-a mutat din Locul Sfânt în Locul Preasfânt la un anumit moment în istorie. Dimpotrivă, toate dovezile biblice arată că Cristos a împlinit Ziua Ispăşirii la înălţarea Sa:
Ø Cristos a venit ca Mare preot în templul Său (Evrei 9:11).
Ø A intrat acolo cu sângele Său (Evrei 9:12).
Ø A curăţat lucrurile cereşti cu sângele Său (Evrei 9:23).
Ø A intrat în prezenţa lui Dumnezeu (Evrei 9:24).
Ø Sângele Lui a curăţat poporul Său de păcate (Evrei 9:14).
Ø Ispăşirea a fost făcută (vezi Evrei 10:11-14). La înălţarea Sa, Cristos a împlinit toate aspectele Zilei Ispăşirii descrise în Levitic 16!
Această învăţătură despre „judecata de cercetare”, este nebiblică, din multe motive, unul dintre ele este că ispăşirea prezentată de AZS ca începând în 1844, este opusă ispăşirii complete învăţate de biserica creştină şi anulează cartea Evrei care afirmă clar şi fără echivoc: „El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat PENTRU TOTDEAUNA la dreapta lui Dumnezeu.” (Evrei 10:12). Cristos a plătit pe deplin pentru păcatele noastre, ispăşindu-le pe deplin. Nici un alt verset din Scriptură nu învaţă altfel.
În plus, cele 2300 de zile din Daniel 8:14 sunt zile, căci este vorba de 2300 de seri şi dimineţi, şi aici nu se aplică principiul de un an pentru o zi din Daniel 9:24-26, deoarece este clar vorba de zile de 24 de ore menţionându-se, „seri” şi „dimineţi”.
Ele încep în viitor, când se va opri jertfa necurmată (Daniel 8:9-14; Daniel 11:31-35). Observaţi afirmaţiile AZS şi apoi verificaţi textele Biblice aferente, şi veţi vedea că nici un text nu susţine afirmaţiile lor:
JUDECATA DE CERCETARE: începută în anul 1844, în Sanctuarul ceresc: Descrierea scenei judecaţii: Apocalipsa 14:7; Daniel 7:9-10. (Textele nu se referă la anul 1844 şi la o judecată de cercetare).
Cine este judecat cu aceasta ocazie? 1Petru 4:17, Toţi cei care au intrat vreodată in slujba lui Hristos, luând asupra lor Numele Lui. [în 1Petru 4:17 este vorba de judecata de la casa lui Dumnezeu din primul secol care s-a manifestat prin îngăduirea unor persecuţii peste creştinii de atunci cu scop de cernere, vezi v.16-19].
Cine este Mijlocitorul? (Daniel 7:13-14). Isus, în calitate de Mare Preot şi Avocat al celor credincioşi: Ioan 2:1; Evrei 9:24; Evrei 7:25; Evrei 4:15-16. Scena în care Domnul Isus se înfăţişează înaintea Tatălui în favoarea celor credincioşi este descrisa în Daniel 7:13.
[Daniel 7:13-14 este o înfăţişare nu pentru a Mijloci pentru cineva; ci, pentru a primi: stăpânire, glorie, etc.]
Care sunt efectele acestei judecaţi de cercetare? Soarta fiecărui om va fi hotărâtă, fie spre viaţa veşnică, fie spre moarte veşnică: Apocalipsa 22:11-12. De acesta judecată este nevoie pentru ca la revenirea Sa, Domnul Hristos să-i poată răsplăti pe cei găsiţi pregătiţi: Apocalipsa 22:12.
[Soarta este hotărâta nu în 1844, ci la venirea Domnului, atunci are loc judecata nu mai devreme, după cum afirmă clar Biblia în 1Corinteni 4:5: „De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.” (vezi şi Matei 19:28; Matei 25:31-33; Romani 14:9-13)].
Textul din Apocalipsa 22:11-12 nu vorbeşte de o sfinţire a credincioşilor după 1844, sau de o persistare în întinare a celor nedrepţi după 1844, cum interpretează AZŞ acest pasaj, ci acest proces are loc chiar de atunci când a scris Ioan cartea (vezi v.9-11). Comentariile sunt de prisos, în Biblie nu găsim doctrina „judecăţii de cercetare”, ba mai mult, informaţiile şi învăţăturile Bibliei, infirmă o astfel de teză şi ca principiu şi ca date cronologice.
Unde scrie in scriptură cuvântul iad
Este o transliterare a cuvântului grec - hades - îl găsești de exemplu în Ap 20:13.14, tradus "Locuința morților". Cu cât știe mai puțin un om, cu atât se crede mai deștept și critică mai mult.
Eu nu cred că scrie in scriptură cuvântul biblie
Luca 4:17 - caută acest verset în limba greacă, vei vedea acolo cuvântul Biblion= carte. Biblia=cărți