Sînt o crestina ortodoxå, dar vå ascult întotdeauna cînd postati ceva si învåt foarte mult de la dumneavoastrå pe care eu nu le stiam. Vå multumesc pt tot ce exlicati. Amin
Biserica ortodoxă este întemeiată pe Golgota în 14 aprilie, în anul 34 de Iisus Hristos, apoi la Rusalii la 50 de zile pe Apostoli. Iisus Hristos este temelia Bisericii și Apostolii și Proorocii. Copacul verde este Biserica Una, Sfîntă, Sobornicească, Apostolească, Ortodoxă Biserică, asta este originală și verde, vie. Capul Bisericii ortodoxe este Iisus Hristos. Biserica de la Rusalii stă pe Sinodul apostolic din Ierusalim din anul 51 și pe aceste 7 Sinoade anul 325-787. 988 s-au încreștinat rușii (vezi Hronograf) 1054 - vezi ramura dezlipită, groasă și uscată, în anul acesta s-a rupt și s-a înființat Biserica Romano Catolică, vezi sus, Capul Bisericii este papa. Prin ruperea din copacul verde a pierdut seva, harul. De aici începe sfărîmarea Bisericii una. 1517 Luther rupe din Bis. Catolică- face Reforma, pierzare. 1524-apare Biserica Luterană, Germania. 1534 apar Anglicanii, Anglia. 1560 apar Prezbiterienii 1596 apare Biserica Greco-Catoică, un compromis și ortodoxă și catolică. Cînd se vor uni ortodocșii cu catolicii, cu cine se vor uni greco-catolicii? 1600 apar Congregaționaliștii. 1606 apar Baptiștii în Germania- în România apar în anul 1883, aduși din Ungaria la Tulca, Talpoș, Tinca, Bihor. 1647 apar Cvecherii 1739 apare Bis. Episcopală metodistă 1780 apare Secta Adventiștii de ziua a 7-a, Sîmbătarii 1800, apar frații lui Hristos 1817 apar Studiștii 1827 apar Ucenicii lui Hristos 1830 apar Mormonii 1831 apar Adventiștii, vine Domnul 1865 apare Armata mîntuirii 1870 apar Vechii Catolici 1879 apar Știința creștină 1880 apar Martorii lui Iehova 1895 apar Menoniții 1895 apar Nazarinenii 1901 apar Penticostalii, în România în anul 1925 1922 apar Renascentiștii 1925 apar Sectele creștine 1921 apare Autocefalia Rascolnicilor 1992 apare Patriarhatul de Kiev- greco catolic, nerecunoscut de papă. De-a lungul celor 2000 de ani de existenta crestina, numai credinta ortodoxa si-a pastrat neschimbata Sfanta Predanie a Sfintilor Parinti, precum si Sfintele Dogme ale Bisericii. Sfintele Taine trebuincioase mantuirii sufletelor noastre, ce au fost transmise de Mantuitor sfintilor Sai apostoli, se afla pastrate si se transmit prin episcopii din Biserica Ortodoxa. Ea este singura care se conduce dupa cele 7 Sinoade Ecumenice din primele secole crestine, pastrand neschimbate scrierile si invataturile Sfintilor Parinti, tinand slujbele randuite inca din acele veacuri. Numai ea a biruit veacurile neatinsa, nepatata si neintinata, daruind lumii sfinti, sfintenie si sfinte moaste, ea fiind singura ce va duce lupta impotriva “bisericilor” ce vor incerca sa o uzurpe. Drept aceea doar noi, credinciosii ortodocsi, marturisim despre Biserica in Crez ca fiind: “Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca”. Precum un singur crez este, tot asa este doar o singura Biserica al carei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim in crez mai multe biserici, hristosi sau botezuri pentru ca avem - ca si Sfintii Apostoli - un Domn, o Credinta, un Botez - cel ortodox. Toata invatatura si predania dreptei Bisericii viaza si se marturiseste in Crezul Ortodox, crez pe care nimeni, dintre cei care apartin altor “credinte”, nu se-ncumeta sa-l rosteasca. Marturisire sau apostazie Biserica este Una si Unul Sfant este Capul ei, si nimeni, niciodata, nu va putea alcatui o alta “Biserica” decat cea lasata de Hristos Sfintilor Parinti. Aceste chemari la “unitate in diversitate” ascund sub chipul faptei bune, departarea crestinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele si Canoanele Bisericii si de randuielile Sfintilor Parinti. Noi, fara dreptarul vietuirii Sfintilor nu vom putea ajunge in Imparatia Cerurilor spre a ne impartasi din aceeasi odihna cu Sfintii. Adevarul este ca ortodocsii nu se pot uni dogmatic si canonic cu alte biserici atata timp cat acestea nu renunta la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata conceptiune, slujirea cu azima, botezul prin stropire etc.) si primesc botezul ortodox hotarat de Sfintii Parinti.
Doamne ajută! Sunt creștină ortodoxă și de când îl ascult pe acest om, simt că m-am trezit dintr-un somn adânc. Nu știam nimic. Am luat Biblia (ortodoxă), și am urmărit tot ce spune acest om din Biblie. Mulțumesc lui Dumnezeu că am găsit aici pe youtube pe acest om minunat .....prin care vorbește Dumnezeu. În ortodoxie nu am găsit aceste învățături biblice. Doamne ajută, sora Georgeta!🙏🌹
@@ionut-lucianciuca6066 , dar "lumea cealalta " a bisericii ortodoxe in care mortii cer haine si mancare? Este adevar biblic? Parastasele sunt adevar biblic? Cand a zis Iisus sau apostolii sa se practice aruncatul gainii negre si a sticlei cu vin negru peste groapa? Cand au spus Dumnezeu, Iisus, Sfantul Duh, apostolii ca oamenii sa se inchine la oameni, icoane si statui? Biserica a fost corupta la scurt timp dupa ce au murit apostolii la fel ca in cazul evreilor care s-au inchinat la idoli. Niciun om nu are puterea Lui Dumnezeu, nu e Creator ca sa i te inchini. Aveti acolo niste practici de te doare mintea. Asa ca lasati-o mai moale cu adevarata credinta si cu primariatul in lupta cu catoliciisi cu ceilalti.
Mulțumesc Bunului Dumnezeu că ne-a pus Adevărul în Lumină! Fie ca orice persoană care va urmări Hope discovery să își dorească progrese spirituale, cu adevărat, pentru eternitate! Bunul nostru Părinte, să vă binecuvânteze pentru tot ceea ce ne oferiți!🙏🙏🙏
Imi puteți explica va rog care este treaba cu cartea lui Enoh, am tot auzit despre aceasta carte asa zis eliminata din biblie. Sau daca a fost eliminata care a fost motivul? Este posibil ca aceasta carte sa fie atribuita eronat personajului biblic Enoh? Chiar va rog foarte mult sa ma scoateti din ceață
Imi pare bine ca mi-ai scris. Cartea lui Enoh este o scriere datand din sec. 3 î.Hr, deci din perioada intertestamentala. Este important de notat ca NICIODATA n-a fost considerata de evrei ca „inspirata”. Nefiind scrisa pe teritoriul Palestinei, ci in Diaspora evreiasca, ca si alte carti apocrife, ele erau circulate in mediul iudaic, dar ca si „folclor”. Autorii acestora, unii anonimi, n-au pretins ca sunt inspirati. Faptul ca apostolul Iuda citeaza din cartea lui Enoh NU este o dovada a inspiratiei ei, la fel dupa cum citatele lui Pavel din scriitorii greci : Aratus (Fapte 17:28), Menandru (1 Corinteni 15:33) si Epimenides (Tit 1:12) nu crediteaza pe acesti scriitori drept „inspirati”. Fragmentul citat din cartea lui Enoh are valoare nu din pricina cartii lui Enoh, ci datorita perfectei concordante cu profetia Biblica, aceasta fiind cea care-i confera autoritate. Informatia ca initia cartile apocrife au fost creditate ca inspirate este incorecta. Cat despre „demonologii” si „angelologii” - ele n-au nicio relatie cu inspiratia biblica. In schimb, ele isi trag radacina din demonologiile si angelologiile circulate in societatea iudaica din Alexandria, din care facea parte si Filo din Alexandria. A ne ocupa cu altceva decat cele descoperite in Biblie constituie o subtila diversiune. Iti doresc numai bine
@@HopediscoveryRomania va mulțumesc foarte mult ca mi-ați raspuns, chiar ma macina aceasta intrebare. Si mai am o problema cu o teorie care spune ca in traducerile originale Eva nu a fost prima sotie a lui Adam, e adevarat sau sunt doar niste legende pagane care si-au facut loc in crestinism, iar unii s-au grabit sa discrediteze biblia prin asta? Cred ca si aici se poate considera o subtila diversiune de la ce contează, dar totusi sunt curios de acest aspect
Legende :) @@sticlete_2agenti Dacă avem un Dumnezeu așa măreț și puternic suntem siguri că a putut avea grijă de integritatea Testamentelor pe care ni le-a lăsat. Ce găsitți scris în Biblie aceea este inspirat de Dumnezeu și Adevărat ( 2 Timotei 3:16)
Protestantii care sunt deschisi sa analizeze cinstit starea curenta a lumii protestante ar trebui sa se întrebe de ce, daca doctrina fundamentala Sola Scriptura este de la Dumnezeu, a rezultat în peste doua zeci de mii de grupuri diferite care nu sunt de acord cu privire la ce spune Biblia sau chiar cu privire la ce înseamna a fi crestin. De ce (daca Biblia este suficienta separata de Sfânta Traditie) un baptist, un adventist, un harismatic sau un metodist îsi afirma fiecare credinta în Biblie fără a cadea însa de acord cu privire la întelesul ei. Iata o situatie, o concluzie pe care si protestantii o gasesc problematica. Din nefericire, protestantii dau vina pe orice cu exceptie cauzei primare. Ideea de Sola Scriptura este atât de fundamentala pentru Protestantism încât a o pune la îndoiala este ca si cum ai pune la îndoiala pe Dumnezeu; si totusi, asa cum a spus Domnul, „pomul bun aduce roade bune, dar pomul rau aduce poame rele” (Matei 7:17). Daca judecam Sola Scriptura după roadele ei suntem obligati sa tragem concluzia ca acest pom trebuie „taiat si aruncat în foc” (Matei 7:19). PRIMA PRESUPUNERE GRESITA: Biblia contine învatatura ultima cu privire la credinta, evlavie si închinare a. Pretinde Scriptura ca este suficienta? Presupunerea cea mai evidenta care sta la baza doctrinei Sola Scriptura este acea ca Biblia contine tot ce este necesar privitor la viata crestina - tot ce este necesar pentru adevarata credinta, practica, evlavie si închinare. Pasajul cel mai adesea citat pentru a dovedi aceasta afirmatie este …din pruncie Sfintele Scripturi, cari pot sa-ti dea întelepciune care duce la mântuire, prin credinta în Hristos Iisus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa învete, sa mustre, sa îndrepte si sa dea întelepciune în neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei 3:15-17) Cei care folosesc acest pasaj pentru a justifica Sola Scriptura sustin ca pasajul s-ar referi la „suficienta” Scripturii, pentru ca, „daca Sfânta Scriptura poate sa desavârseasca pe om, atunci nu mai este nevoie de traditie”. Dar ce spune de fapt pasajul? Pentru început ne putem întreba la ce Scriptura se refera Pavel, pe care Timotei ar fi cunoscut-o de copil. Cu siguranta el nu se refera la Noul Testament, care nu fusese înca scris pe când Timotei era copil - de fapt nu era complet scris nici macar atunci când Pavel îi scria lui Timotei, si cu atât mai putin adunat în canonul ca cel pe care îl cunoastem azi. Aici, ca si în alte referinte la Scripturi, Pavel vorbeste despre Vechiul Testament, si prin urmare daca acest pasaj este folosit pentru a defini limitele autoritatii, atunci nu numai traditia ci si Noul Testament sunt excluse. În al doilea rând, daca Pavel ar exclude traditia ca nefiind de folos, atunci ne miram de ce el însusi foloseste traditii orale ne-biblice în exact acelasi capitol. Numele lui Iane si Iambre nu se gasesc în Vechil Testament, dar în 2 Timotei 3:8 Pavel se refera la ei ca fiind cei care i s-au împotrivit lui Moise. El preia din traditia orala numele celor doi vrajitori egipteni care apar în Exod capitolele 7 si 8. Dar acesta nu este de loc singurul caz în care surse ne-biblice sunt citate în Noul Testament - cel mai cunoscut caz este al Epistolei lui Iuda care citeaza din Cartea lui Enoh (Iuda 14, 15 citeaza din Enoh 1:9). Când Biserica a canonizat în mod oficial Scriptura, scopul primar al listei canonului Sfintei Scripturi a fost sa protejeze Biserica de scrieri dubioase care afirmau ca sunt scrise de apostoli, fiind de fapt scrise de eretici (de exemplu, evanghelia lui Toma). Grupurile eretice nu-si puteau sprijini învataturile pe Sfânta Traditie caci ele veneau din afara Bisericii, si prin urmare singurul mod în care puteau argumenta se baza pe fortarea sensului Scripturii si pe scrieri pretinse a fi scrise de apostoli or sfinti ai Vechiului Testament. Biserica s-a aparat împotriva unor astfel de învataturi apelând la originea apostolica a Sfintei Traditii (dovedita prin succesiunea apostolica, adica prin faptul ca episcopii si învatatorii Bisericii îsi pot demonstra descendenta din apostoli) si la universalitatea Credintei Ortodoxe (aceeasi credinta pe care au avut-o crestinii ortodocsi în întreaga istorie si în întreaga lume). Biserica s-a aparat împotriva scrierilor dubioase prin stabilirea unei liste de carti sfinte care erau acceptate în întreaga Biserica ca fiind de inspiratie divina sau de origine apostolica atestata. Prin stabilirea listei canonice a Sfintei Scripturi, Biserica nu a intentionat sa afirme ca întreaga Credinta Crestina si tot ce este legat de închinare si ordine în Biserica este continut în ea. Un fapt deasupra oricarei dezbateri este acela ca la vremea stabilirii canonului Biserica era aceeasi cu cea de mai târziu - aceasta este o certitudine istorica. În ce priveste structura autoritatii din Biserica,episcopii ortodocsi au fost cei care au stabilit chestiunea canonului, în acelasi mod în care chestiunile legate de doctrina sau disciplina sunt hotarâte de Biserica Ortodoxa pâna în zilele noastre.
Sa înțelegem deci ca ortodoxia, (dreapta credința, nu credința universala cum ați afirmat), este calea spre mântuire? Spuneți sa ne uitam la roade; înalții prelați, autointitulati "preafericiti" au asa fructuoase roade oare?
Care a fost scopul scrierilor Noului Testament? În studiile biblice protestante se specifica (cred ca de data aceasta în mod corect) ca atunci când studiezi Biblia, trebuie sa iei în considerare, printre altele, tipul de literatura al unui pasaj particular, pentru ca diferite tipuri de literatura au scopuri diferite. Trebuie sa iei în considerare subiectul si scopul cartii sau al pasajului. În Noul Testament exista patru mari categorii de genuri literare: evanghelii, naratiune istorica (Faptele Apostolilor), epistole si scrieri apocaliptice sau profetice (Apocalipsa). Evangheliile au fost scrise ca sa aduca marturie despre viata, moartea si învierea lui Hristos. Naratiunea istorica povesteste istoria poporului lui Dumnezeu, dar si viata unor persoane importante din acea istorie si ne arata providenta lui Dumnezeu în mijlocul evenimentelor. Epistolele au fost scrise în primul rând pentru a raspunde în mod specific unor probleme care au aparut în biserici. Lucrurile întelese si asupra carora toti erau de acord nu erau în general abordate în detaliu. Punctele teologice abordate în epistole erau de obicei cele referitoare la doctrine disputate sau gresit întelese; chestiunile legate de închinare erau abordate numai în relatie cu alte probleme (de exemplu în 1 Corinteni 11-14). Scrierile apocaliptice au avut scopul de a arata biruinta ultima a lui Dumnezeu în istorie. Sa observam ca nici unul din aceste genuri literare prezente în Noul Testament nu au ca subiect principal închinarea, nici nu au intentionat sa dea detalii despre închinarea în Biserica. Vechiul Testament contine descrieri detaliate (dar nu complete) ale felului de închinare a poporului Israel (în Levitic sau în Psalmi), dar Noul Testament nu contine decât scurte mentiuni cu privire la închinarea primilor crestini. De ce? Cu siguranta nu pentru ca nu ar fi existat o ordine în slujbele lor - istoria liturghiei a stabilit ca primii crestini se închinau într-o maniera mostenita de la Apostoli, bazata pe paternele închinarii evreilor.Chiar si cele câteva pasaje din Noul Testament care se refera la închinare arata ca, departe de a fi niste „harismatici” galagiosi, crestinii Noului Testament se închinau într-o maniera liturgica, ca si parintii lor: ei tineau rugaciunile la anumite ore din zi (Fapte 3:1), se închinau în Templu (Fapte 2:46, 3:1, 21:26) si în sinagoga (Fapte 18:4). Trebuie de asemenea sa observam ca nici unul dintre aceste genuri de literatura prezente în Noul Testament nu au ca scop o prezentare completa a dogmelor - ele nu contin catehisme sau teologie sistematica. Daca tot ce avem nevoie noi, crestinii, este Biblia, de ce nu contine aceasta o prezentare dogmatica comprehensiva? Ce multe controverse dogmatice ar fi putut fi rezolvate daca Biblia ar di dat raspuns tuturor întrebarilor cu privire la dogme! Dar, oricât ar fi fost de convenabil, nu întâlnim asa ceva în Scriptura. Sa nu fim gresit întelesi. Intentia nu este sa diminuam în niciun fel importanta Sfintei Scripturi - Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva! În Biserica Ortodoxa Scriptura este considerata ca fiind pe deplin inspirata, fără eroare si cu autoritate; dar Biblia nu contine în ea însasi fiecare subiect important pentru Biserica. Asa cum am mai aratat, Noul Testament da putine detalii cu privire la închinare, un subiect destul de important. Dar aceeasi Biserica pastratoare a Sfintei Scripturi este Biserica liturghiei, care ne-a transmis peste veacuri felul în care sa ne închinam. Daca punem la îndoiala credinciosia ei în ce priveste pastrarea felului de închinare mostenit de la Apostoli, de ce nu am pune la îndoiala credinciosia ei în pastrarea Scripturilor?
Dar cum stiau primii crestini care scrieri sunt sau nu autentice - caci existau, după cum am vazut epistole si evanghelii dubioase scrise de eretici? Traditia orala a fost cea folosita pentru a face aceasta deosebire. Protestantii reactioneaza violent împotriva Sfintei Traditii pentru ca singura traditie pe care au cunoscu-o în general a fost cea a Bisericii Romano-Catolice. Dar, contrar conceptiei catolice de Traditie, personificata de Papalitate si care dezvolta noi doctrine (de exemplu, doctrina infailibilitatii Papei) - ortodocsii nu cred ca Traditia creste sau se schimba. Atunci când Biserica este confruntata cu o erezie, ea este obligata sa defineasca mai precis diferenta dintre adevar si eroare, dar Adevarul nu se schimba. Se poate afirma ca Traditia creste, în sensul ca Biserica îsi aminteste experientele acumulate de-a lungul istoriei si sfintii care au trait în ea si pastreaza scrierile celor care au prezentat în mod drept credinta; dar Credinta însasi este aceeasi, cea „data odata pentru totdeauna sfintilor” (Iuda 3). De unde stim ca Biserica a pastrat Traditia Apostolica în toata puritatea ei? Raspunsul simplu este ca Dumnezeu a pastrat Traditia în Biserica pentru ca El Însusi a promis aceasta. Hristos a spus ca Îsi va zidi Biserica si ca portile iadului nu-i vor sta împotriva (Matei 16:18).Hristos este capul Bisericii (Efeseni 4:16) si Biserica este trupul Lui (Efeseni 1:22-23). Daca Biserica ar fi pierdut Traditia Apostolica în curatia ei, atunci Adevarul nu ar mai fi Adevar, caci Biserica este stâlpul si temelia Adevarului (1 Timotei 3:15). Aceasta afirmatie nu ar mai avea nici un sens daca, asa cum pretind protestantii, Biserica ar fi cazut în apostazie din timpul lui Constantin pâna în vremea Reformei. Daca Biserica ar fi încetat sa existe, chiar si pentru o zi, atunci s-ar putea spune ca în acea zi portile iadului au biruit-o. Daca acesta ar fi fost cazul, atunci în pilda grauntelui de mustar (Matei 13:31-32) Hristos ar fi adaugat ca planta care a crescut din samânta va fi zdrobita si o noua planta va încolti mai târziu. De fapt El ne ofera imaginea unei plante care creste mai mare decât toate celelalte din gradina. Unii protestanti afirma ca adevaratii crestini, cu aceeasi credinta ca a protestantilor ar fi trait undeva ascunsi timp de o mie de ani, dar unde sunt dovezile? Waldezii, care au fost recunoscuti ca premergatori de catre multe grupari protestante, nu au existat înainte de secolul al 12-lea. Este fortat sa credem ca acesti adevarati crestini ar fi suferit sub persecutiile Romane si apoi s-au ascuns imediat după ce Crestinismul a fost legalizat. Dar si asa ceva este mai credibil decât ipoteza ca adevaratii crestini ar fi trait ascunsi timp de o mie de ani, fără sa lase vreo dovada ca au existat vreodata. Probabil unii vor obiecta spunând ca de-a lungul veacurilor au existat întotdeauna crestini care au crezut într-un fel diferit de altii, si prin urmare cum ar putea fi recunoscuta Traditia Apostolica? Sau, daca vreun obicei corupt a aparut, cum ar putea fi deosebit de Traditia Apostolica? Protestantii pun aceste întrebari deoarece în Biserica Catolica au aparut într-adevar „traditii” noi si corupte, dar aceasta s-a întâmplat deoarece Vestul Latin a corupt mai întâi însasi întelesul naturii Traditiei. Întelegerea ortodoxa, care a existat pentru o lunga vreme si în Vest, si care a fost pastrata de Biserica Ortodoxa, este aceea ca Traditia este în esenta ei neschimbatoare si se poate cunoaste prin universalitatea sau catolicitatea ei.Adevarata Traditie Apostolica poate fi gasita în consensul istoric al învataturilor Bisericii. Cauta ceea ce a crezut Biserica din totdeauna, în întreaga istorie, pretutindeni, si vei gasi Adevarul. Daca vreo învatatura nu a fost recunoscuta de Biserica în toata istoria ei, atunci este erezie. Dar aici ne referim la Biserica, nu la niste grupari schismatice. Schismatici si eretici au existat din perioada Noului Testament si de atunci au continuat sa apara, caci, asa cum spune Apostolul,„Caci trebuie sa fie între voi si eresuri, ca sa se învedereze între voi cei încercati.” (1 Corinteni 11:19) Bisericii cu o inima sincera si nu cu rationamente încurcate. Caci Dumnezeu i-a facut pe oameni drepti, dar ei umbla cu multe siretenii (Eclesiastul 7:29). Sa nu începem a învata un nou fel de credinta care este condamnata de traditia Sfintilor Parinti. Caci Sfântul Apostol spune „daca va propovaduieste cineva o Evanghelie deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema”. au pastrat o anumita reverenta fata de Scriptura si o credinta în inspiratia ei. Totusi, în mod esential, chiar si printre cei mai convinsi fundamentalisti, metoda lor este în mod esential înradacinata în acelasi spirit rationalist ca cel al liberalilor. Un prim exemplu poate fi întâlnit printre asa-numitii fundamentalisti dispensationalisti, care sustin ca în diferitele stadii ale istoriei Dumnezeu i-a tratat pe oameni în conformitate cu anumite dispensatii, cum ar fi cea „Adamica”, „a potopului”, „Mozaica”, „Davidica”, etc. Se poate vedea ca exista un graunte de adevar în aceasta teorie, dar ei merg dincolo de Vechiul Testament si învata ca acum suntem sub o alta dispensatie decât a crestinilor din primul veac. Cu toate ca minunile au fost prezente în „perioada Noului Testament”, ele nu mai au loc astazi. Fără a avea nici o baza scripturala, aceasta metoda este foarte convenabila, caci le permite sa accepte minunile consemnate în Biblie si sa ramâna empiristi în viata de fiecare zi. Cu toate ca discutarea unei astfel de metode pare a fi doar de interes academic si ca ea nu influenteaza pe protestantul de rând, acesta este de fapt atins de un astfel de rationalism. Marea eroare a asa-zisei metode „stiintifice” de abordare a Scripturii consta în adoptarea prejudecatilor empiriste în studiul istoriei, Scripturii si al teologiei. Metodele empirice functioneaza bine când sunt aplicate corect în stiintele naturale, dar atunci când sunt aplicate acolo unde nu au cum sa functioneze, ca de exemplu în cazul momentelor unice ale istoriei (care nu pot fi repetate si testate), ele nu pot produce rezultate consistente sau corecte. Oamenii de stiinta nu au putut inventa un telescop care sa priveasca în lumea spiritelor, dar cu toate acestea, anumiti savanti protestanti afirma ca, în lumina stiintei, existenta demonilor si a Diavolului a fost infirmata. Daca Diavolul ar aparea înaintea unui empirist cu o furca în mâna si colorat în rosu, el ar gasi o explicatie care sa se conformeze conceptiei lui despre lume. Cu toate ca astfel de empiristi se mândresc cu „mintea lor deschisa”, ei sunt atât de orbiti de propriilor lor presupuneri, încât nu pot vedea nimic care nu se conformeaza conceptiilor lor despre realitate. Aplicat în mod consecvent, empirismul ar discredita întreaga cunoastere (inclusiv pe el însusi), dar îsi permite în mod convenabil sa fie inconsecvent, deoarece „reputatia pe care o are pentru rigoarea lui stiintifica depaseste defectele pe care le are în fundamentul lui”.
În practica, este Biblia suficienta pentru protestanti? Protestantii afirma adesea ca ei „cred doar în Biblie”, dar apar anumite întrebari în legatura cu felul lor de a folosi Biblia.De exemplu: De ce scriu protestantii atât de multe carti despre doctrina si viata crestina, daca Biblia este singura carte necesara?Daca Biblia ar fi fost cu totul suficienta pentru propria ei întelegere, de ce nu se marginesc protestantii la a înmâna Biblii la oameni? Daca este „cu totul suficienta”, de ce nu produce ea aceleasi concluzii si învataturi în diferitele grupuri de protestanti? De ce se mai publica comentarii biblice, daca oamenii nu au nevoie de altceva decât de Biblie? De ce se mai da învatatura sau se mai predica, în loc de a se citi doar Biblia la oameni? Raspunsul, pe care protestantii nu îl admit, este ca ei înteleg instinctiv ca Biblia nu poate fi înteleasa în izolare. De fapt, fiecare grup protestant are propria lui traditie, cu toate ca în general faptul acesta nu este recunoscut. Nu este un accident ca toti baptistii au aceeasi credinta,si ca toti penticostalii au aceeasi credinta, care este diferita de cea a baptistilor. Baptistii sau penticostalii nu dobândesc fiecare în mod individual aceeasi credinta, ci fiecare este învatat sa creada în acelasi fel, în conformitate cu o anumita traditie.Întrebarea este deci nu daca ne bizuim pe Biblie sau pe traditie, ci care este traditie pe care o folosim pentru a interpreta Biblia. Care traditie prezinta mai mare credibilitate, Traditia Apostolica a Bisericii Ortodoxe, ori miile de traditii moderne protestante care nu au radacini dincolo de Reforma protestanta? A DOUA PRESUPUNERE GRESITA: Baza Bisericii primare a constituit-o Scriptura, iar Traditia este o simpla „corupere omeneasca” care a apărut mult mai târziu În special printre evanghelici si carismatici cuvântul „traditie” are un sens derogator; „traditie” are acelasi sens ca si „carnal”, „mort din punct de vedere spiritual”, „distructiv”, sau „legalist”. Protestantilor care citesc Noul Testament li se pare ca într-un mod foarte clar Biblia condamna traditia ca opusa Scripturii. Imaginea pe care ei o au cu privire la primii crestini este a unor credinciosi care se asemanau foarte mult cu evanghelicii sau carismaticii vremurilor noastre! Este de neconceput pentru protestanti ca primii crestini sa fi avut o închinare liturgica sau sa fi posedat o oarecare traditie - doar mai târziu, când Biserica „a devenit corupta” astfel de lucruri au intrat în Biserica. Pentru astfel de protestanti este o mare surpriza sa studieze scrierile primilor Parinti si sa afle de acolo o imagine complet diferita de cea pe care si-au închipuit-o pâna atunci. Vor descoperi, de exemplu, ca în primul veac crestinii nu mergeau la biserica având Biblia în mâna - de fapt era atât de dificil de a procura chiar si o mici portiuni din ea, datorita dificultatii foarte mari de a face copii, încât foarte putini le posedau. Copii ale Scripturii erau tinute în pastrare de catre persoane desemnate din biserica, sau erau tinute în locul în care biserica se aduna pentru închinare. Dar cele mai multe biserici nu posedau copii complete ale Vechiului Testament, si cu atât mai putin ale Noului Testament, care nu a fost terminat decât catre sfârsitul primului secol, si nu a capatat forma lui canonica decât în secolul al patrulea.Aceasta nu înseamna ca în primul secol crestinii nu citeau Scriptura - dimpotriva, o studiau cu interes, dar de cele mai multe ori în grup, nu individual. În primul secol, acest studiu a fost limitat mai ales la Vechiul Testament. Cum deci cunosteau ei Evanghelia, viata si învataturile lui Hristos, cum se închinau, ce credeau despre natura lui Hristos, etc.? Ei posedau doar Traditia Orala, mostenita de la Apostoli. În primul secol multi crestini cunosteau cu siguranta toate acestea direct de la Apostoli, dar mai târziu, odata cu trecerea secolului numarul celor care i-au cunoscut direct pe apostoli a scazut. Generatiile de mai târziu au avut acces la scrierile Apostolilor din Noul Testament,dar Biserica de la început a depins aproape în întregime de Traditia Orala în ce priveste cunoasterea credintei crestine. Aceasta dependenta de traditie este evidenta chiar din paginile Noului Testament. De exemplu, Apostolul Pavel îi îndeamna pe Tesaloniceni: Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati învatat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. (2 Tesaloniceni 2:15) Cuvântul tradus aici drept „predanie” sau „traditie” este cuvântul grecescparadosis - care desi este uneori tradus diferit în anumite traduceri protestante, este acelasi cuvânt pe care ortodocsii greci îl folosesc atunci când se refera laTraditie si putini cunoscatori ai Bibliei ar îndrazni sa-i conteste semnificatia.Cuvântul înseamna, în mod literal „ceea ce este transmis”. Este acelasi cuvânt care este folosit în sens negativ cu privire la învataturile fariseilor (Marcu 7:3, 5, 8), sau cu privire la învataturile crestine corecte (1 Corinteni 11:2, 2 Tesaloniceni 2:15). În cazul acesta, ce face ca traditia fariseilor sa fie falsa, iar a bisericii adevarata? Sursa! Hristos a aratat clar sursa traditiei fariseilor atunci când o numeste „datini omenesti” (Marcu 7:8). Dar Apostolul Pavel, referindu-se la Traditia Crestina, spune,„Fratilor, va laud ca în toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat.” (1 Corinteni 11:2). De unde a preluat el aceasta traditie?„Caci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat si voua” (1 Corinteni 11:23). La aceasta se refera Biserica Ortodoxa atunci când vorbeste despre Traditia Apostolica - „Credinta data (paradotheise) odata pentru totdeauna sfintilor” (Iuda 3). Sursa ei este Hristos,Care a dat-o în mod personal Apostolilor prin tot ce a spus si facut, cu un continut atât de vast încât „lumea întreaga nu ar cuprinde cartile” (Ioan 21:25). Apostolii au transmis aceasta cunoastere întregii Biserici, care, fiind cea care înmagazineaza aceasta cunoastere, a devenit „stâlpul si temelia adevarului” (1 Timotei 3:15). În aceasta privinta, marturia Noului Testament este clara: primii crestini aveau atât traditii orale cât si scrise, pe care le-au primit de la Hristos prin intermediul Apostolilor. Traditia scrisa a constat la început numai din fragmente - o biserica locala detinea o Epistola, probabil alta o Evanghelie. Cu timpul, aceste fragmente au fost adunate împreuna într-o colectie care în cele din urma a devenit Noul Testament
Mai este cineva care confirmă că Iisus a existat; Satan . Sora mea a locuit 5 ani în Namibia și mergeau frecvent în Africa de Sud și acolo au ascultat o predică foarte interesanta. Predicatorul povestea cum a decurs o întâlnire cu membri ai bisericii sataniste din oras. Acolo biserica satanistă este un cult recunoscut de stat si sunt oameni foarte civilizați, bogați si cu funcții importante . Pastorul de îndată ce a aflat că sunt sataniști i-a întrebat cum de s-au dus acolo ? Ei nu știu că Iisus l-a învins pe Satan la cruce ?? - Adevărat, au raspuns ei, dar a reușit să nu păcătuiască pentru că a trișat și nu a respectat pactul din Eden ! Iisus trebuia să vină ca om simplu dar El de fapt a păstrat ceva din puterile dumnezeiești pe care le-a avut înainte de întrupare și astfel a reușit să nu păcătuiască !! Când s-a nascut Iisus au venit la iesle si ingerii noștri, au zis ei, ca să verifice dacă pactul este respectat și parea sa fie totul ok, dar de fapt El a păstrat ceva ce îngerii noștri nu au putut detecta! Ellen White scrie in una din lucrările ei despre pactul facut in Eden dupa ce Adam și Eva au păcătuit . Dumnezeu ar fi putut să-l omoare pe Satan dar celelalte ființe i-ar fi stiut de frică lui Dumnezeu , ori Dumnezeu voia să guverneze prin iubire, și-apoi păcatul ar fi putut să izbucnească din nou oricând! Astfel că Dumnezeu a ales să urmeze calea cea mai grea și anevoioasa prin care să-și demonstreze iubirea! Ce a facut ? I-a convocat pe cei implicați: Tatăl ca și Creator Fiul Cuvânt ca Garant Satan ca noul stăpân al Terrei Adam și Eva. Dumnezeu a stiut că Satan își dorește să fie egal cu Dumnezeu așa că i-a propus un pact pe care să nu îl poată refuza. I-a propus ca Fiul Cuvânt să vină pe Terra ca simplu om și să trăiască o vreme fără să păcătuiască și dacă va păcătui atunci Satan va fi egal cu Dumnezeu dar dacă Fiul Cuvânt din postura de om nu va păcătui atunci Satan va trebui să părăsească Terra și să-i lase în pace pe oameni ! Satan a primit pactul dar a cerut ca Fiul Cuvânt să vină pe Terra ca prunc nu om matur ca să nu știe nimic și când va crește să aibă loc confruntarea cu Satan . El a fost convins că dacă vine ca Om el Îl va face să păcătuiască și își va supune Cuvântul lui Dumnezeu! Dar Iisus a rezistat si nu a păcătuit și nici in fața morții nu a păcătuit! Credeți că Satan s-a dat bătut? Cand a văzut că nu a reusit cu planul lui s-a suit in cer împreună cu Iisus si acolo a provocat un război Apocalipsa 12. Acolo a acuzat că Tatăl și Fiul au trișat și nu au respectat pactul din Eden !! A cerut un pact nou și a cerut ca oamenii simpli de pe Terra să facă ce a făcut Iisus adică să nu păcătuiască ! Acela este momentul cand se aplică Psalmul 110 cu 1 sau Matei 22 cu 44 : " Stai la dreapta Mea până Voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale !" De ce "Voi pune " ? Pentru că Dumnezeu lucrează prin Duhul Său cel Sfânt, pentru că de la El " purcede " chiar dacă trece si pe la Fiul si ajunge la noi in cantități diferite! Ce a obținut Satan ? A obținut o amânare a întemeierii Împărăției Cerurilor pe Terra până când oamenii vor fi ca Iisus. De aceea el acum face tot ce poate ca să-i distragă pe oameni de la acest scop, de aceea au aparut atâtea distracții și emisiuni de televiziune cu căutări de talente, războaie și dezastre, sporturi diverse, etc , cu un scop clar; depărtarea de Dumnezeu ! Si toate astea funcționează! Limea chiar nu mai vrea să audă de Dumnezeu !! Dar sunt totuși unii care nu se lasă păcăliți! Aceștia sunt " rămășița " de la Apocalipsa 12 cu 17 si 14 cu 12 care " păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Iisus Hristos " ! Ei sunt cei 144 000 care vor fi aidoma cu Iisus Hristos. Ei sunt lucrătorii din vie care au lucrat un singur ceas dar au fost primii plătiți ! De ce? Pentru că prin ei vor fi salvați toți cei credincioși de-a lungul timpului dar care au păcătuit cândva. Și noi suntem " sămânța femeii care va zdrobi capul șarpelui " si cei 144 000 vor sta pe tron cu Dumnezeu și cu Fiul . Apocalipsa 3 cu 21.
('..cel mai complet/complex răspuns incorect.....--vorbeste și el ce a auzit de la alții...în niciun caz de la Dumnezeu......sau măcar de la el însuși...- ar fi o chestie....--cu alte cuvinte..'banalități savante'.....cu toată dragostea.....;;)
Mda. Pai înțeleg ca Cananiți erau păcătoși, să zicem că așa au fost. Dar copii ce vină au avut? Dumnezeu ala al iudeilor, evreilor sau ai cui o fi fost. De ce nu a starpit aceasta țară fără război? Și sa lase copii. De ce nu ia sterilizat dumnezeu pe acesti cananiti si in 50 de ani scadea de la sine populația. Dar este mai usor mistifici istoria și să îți asumi tu ca popor meritele ca fiind ghidat de Dumnezeu împotriva altor popoare. Asta au facut evrei cu biblia. Au facut un basm urât, cum ca ei sunt miezul. Iar prostimea se iau dupa basmele din biblie fara sa studieze istoria deloc din minim 3 surese diferite.
Sînt o crestina ortodoxå, dar vå ascult întotdeauna cînd postati ceva si învåt foarte mult de la dumneavoastrå pe care eu nu le stiam. Vå multumesc pt tot ce exlicati. Amin
Iisus fie laudat pentru aceste ganduri :)
Biserica ortodoxă este întemeiată pe Golgota în 14 aprilie, în anul 34 de Iisus Hristos, apoi la Rusalii la 50 de zile pe Apostoli. Iisus Hristos este temelia Bisericii și Apostolii și Proorocii. Copacul verde este Biserica Una, Sfîntă, Sobornicească, Apostolească, Ortodoxă Biserică, asta este originală și verde, vie. Capul Bisericii ortodoxe este Iisus Hristos. Biserica de la Rusalii stă pe Sinodul apostolic din Ierusalim din anul 51 și pe aceste 7 Sinoade anul 325-787.
988 s-au încreștinat rușii (vezi Hronograf)
1054 - vezi ramura dezlipită, groasă și uscată, în anul acesta s-a rupt și s-a înființat Biserica Romano Catolică, vezi sus, Capul Bisericii este papa. Prin ruperea din copacul verde a pierdut seva, harul. De aici începe sfărîmarea Bisericii una.
1517 Luther rupe din Bis. Catolică- face Reforma, pierzare.
1524-apare Biserica Luterană, Germania.
1534 apar Anglicanii, Anglia. 1560 apar Prezbiterienii
1596 apare Biserica Greco-Catoică, un compromis și ortodoxă și catolică. Cînd se vor uni ortodocșii cu catolicii, cu cine se vor uni greco-catolicii?
1600 apar Congregaționaliștii.
1606 apar Baptiștii în Germania- în România apar în anul 1883, aduși din Ungaria la Tulca, Talpoș, Tinca, Bihor.
1647 apar Cvecherii
1739 apare Bis. Episcopală metodistă
1780 apare Secta Adventiștii de ziua a 7-a, Sîmbătarii
1800, apar frații lui Hristos
1817 apar Studiștii
1827 apar Ucenicii lui Hristos
1830 apar Mormonii
1831 apar Adventiștii, vine Domnul
1865 apare Armata mîntuirii
1870 apar Vechii Catolici
1879 apar Știința creștină
1880 apar Martorii lui Iehova
1895 apar Menoniții
1895 apar Nazarinenii
1901 apar Penticostalii, în România în anul 1925
1922 apar Renascentiștii
1925 apar Sectele creștine
1921 apare Autocefalia Rascolnicilor
1992 apare Patriarhatul de Kiev- greco catolic, nerecunoscut de papă.
De-a lungul celor 2000 de ani de existenta crestina, numai credinta ortodoxa si-a pastrat neschimbata Sfanta Predanie a Sfintilor Parinti, precum si Sfintele Dogme ale Bisericii. Sfintele Taine trebuincioase mantuirii sufletelor noastre, ce au fost transmise de Mantuitor sfintilor Sai apostoli, se afla pastrate si se transmit prin episcopii din Biserica Ortodoxa. Ea este singura care se conduce dupa cele 7 Sinoade Ecumenice din primele secole crestine, pastrand neschimbate scrierile si invataturile Sfintilor Parinti, tinand slujbele randuite inca din acele veacuri. Numai ea a biruit veacurile neatinsa, nepatata si neintinata, daruind lumii sfinti, sfintenie si sfinte moaste, ea fiind singura ce va duce lupta impotriva “bisericilor” ce vor incerca sa o uzurpe.
Drept aceea doar noi, credinciosii ortodocsi, marturisim despre Biserica in Crez ca fiind: “Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca”. Precum un singur crez este, tot asa este doar o singura Biserica al carei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim in crez mai multe biserici, hristosi sau botezuri pentru ca avem - ca si Sfintii Apostoli - un Domn, o Credinta, un Botez - cel ortodox. Toata invatatura si predania dreptei Bisericii viaza si se marturiseste in Crezul Ortodox, crez pe care nimeni, dintre cei care apartin altor “credinte”, nu se-ncumeta sa-l rosteasca.
Marturisire sau apostazie
Biserica este Una si Unul Sfant este Capul ei, si nimeni, niciodata, nu va putea alcatui o alta “Biserica” decat cea lasata de Hristos Sfintilor Parinti. Aceste chemari la “unitate in diversitate” ascund sub chipul faptei bune, departarea crestinului-ortodox nu numai de acest Canon, ci de toate Dogmele si Canoanele Bisericii si de randuielile Sfintilor Parinti. Noi, fara dreptarul vietuirii Sfintilor nu vom putea ajunge in Imparatia Cerurilor spre a ne impartasi din aceeasi odihna cu Sfintii. Adevarul este ca ortodocsii nu se pot uni dogmatic si canonic cu alte biserici atata timp cat acestea nu renunta la toate ereziile lor (Filioque, infailibilitate, primat papal, harul creat, purgatoriul, imaculata conceptiune, slujirea cu azima, botezul prin stropire etc.) si primesc botezul ortodox hotarat de Sfintii Parinti.
Doamne ajută! Sunt creștină ortodoxă și de când îl ascult pe acest om, simt că m-am trezit dintr-un somn adânc. Nu știam nimic. Am luat Biblia (ortodoxă), și am urmărit tot ce spune acest om din Biblie. Mulțumesc lui Dumnezeu că am găsit aici pe youtube pe acest om minunat .....prin care vorbește Dumnezeu. În ortodoxie nu am găsit aceste învățături biblice. Doamne ajută, sora Georgeta!🙏🌹
Iisus fie laudat Georgeta! @@mihaelascarlat5069
@@ionut-lucianciuca6066 , dar "lumea cealalta " a bisericii ortodoxe in care mortii cer haine si mancare? Este adevar biblic? Parastasele sunt adevar biblic? Cand a zis Iisus sau apostolii sa se practice aruncatul gainii negre si a sticlei cu vin negru peste groapa? Cand au spus Dumnezeu, Iisus, Sfantul Duh, apostolii ca oamenii sa se inchine la oameni, icoane si statui? Biserica a fost corupta la scurt timp dupa ce au murit apostolii la fel ca in cazul evreilor care s-au inchinat la idoli. Niciun om nu are puterea Lui Dumnezeu, nu e Creator ca sa i te inchini. Aveti acolo niste practici de te doare mintea. Asa ca lasati-o mai moale cu adevarata credinta si cu primariatul in lupta cu catoliciisi cu ceilalti.
Mulțumesc Bunului Dumnezeu că ne-a pus Adevărul în Lumină! Fie ca orice persoană care va urmări Hope discovery să își dorească progrese spirituale, cu adevărat, pentru eternitate! Bunul nostru Părinte, să vă binecuvânteze pentru tot ceea ce ne oferiți!🙏🙏🙏
Asemenea!
Slavă lui Dumnezeu, și mulțumim mult pentru atâta informații, fiți binecuvântați toți care ați lucrat la acest video.
Binecuvantari!
Vă mulțumesc frumos pentru tot ce faceți îmi place foarte mult să mă uit la tot ce postați îmi face viața mai frumoasă și fericită 🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏
Este o carte extraordinara din care se poate învăța mult. Putem vedea oameni(profeti) ,care depășeau gândirea acelor vremuri.
Exact!
Brava Lucica. Prin Biblie te impaci cu un tata simbolic. Plus ca ti satisfaci nevoia histrionica.
Amin
Felicitari pentru materialele biblice! Foarte buna calitatea a ceea ce spuneți și a videoclipurilor!
Super frumos
Ne bucuram mult!
Imi puteți explica va rog care este treaba cu cartea lui Enoh, am tot auzit despre aceasta carte asa zis eliminata din biblie. Sau daca a fost eliminata care a fost motivul? Este posibil ca aceasta carte sa fie atribuita eronat personajului biblic Enoh? Chiar va rog foarte mult sa ma scoateti din ceață
ruclips.net/video/m0JhzbRtuTA/видео.htmlsi=NphWWTthx1KaBAsc
Imi pare bine ca mi-ai scris.
Cartea lui Enoh este o scriere datand din sec. 3 î.Hr, deci din perioada intertestamentala.
Este important de notat ca NICIODATA n-a fost considerata de evrei ca „inspirata”. Nefiind scrisa pe teritoriul Palestinei, ci in Diaspora evreiasca, ca si alte carti apocrife, ele erau circulate in mediul iudaic, dar ca si „folclor”. Autorii acestora, unii anonimi, n-au pretins ca sunt inspirati.
Faptul ca apostolul Iuda citeaza din cartea lui Enoh NU este o dovada a inspiratiei ei, la fel dupa cum citatele lui Pavel din scriitorii greci : Aratus (Fapte 17:28), Menandru (1 Corinteni 15:33) si Epimenides (Tit 1:12) nu crediteaza pe acesti scriitori drept „inspirati”.
Fragmentul citat din cartea lui Enoh are valoare nu din pricina cartii lui Enoh, ci datorita perfectei concordante cu profetia Biblica, aceasta fiind cea care-i confera autoritate.
Informatia ca initia cartile apocrife au fost creditate ca inspirate este incorecta.
Cat despre „demonologii” si „angelologii” - ele n-au nicio relatie cu inspiratia biblica. In schimb, ele isi trag radacina din demonologiile si angelologiile circulate in societatea iudaica din Alexandria, din care facea parte si Filo din Alexandria.
A ne ocupa cu altceva decat cele descoperite in Biblie constituie o subtila diversiune.
Iti doresc numai bine
@@HopediscoveryRomania va mulțumesc foarte mult ca mi-ați raspuns, chiar ma macina aceasta intrebare. Si mai am o problema cu o teorie care spune ca in traducerile originale Eva nu a fost prima sotie a lui Adam, e adevarat sau sunt doar niste legende pagane care si-au facut loc in crestinism, iar unii s-au grabit sa discrediteze biblia prin asta? Cred ca si aici se poate considera o subtila diversiune de la ce contează, dar totusi sunt curios de acest aspect
Legende :) @@sticlete_2agenti Dacă avem un Dumnezeu așa măreț și puternic suntem siguri că a putut avea grijă de integritatea Testamentelor pe care ni le-a lăsat. Ce găsitți scris în Biblie aceea este inspirat de Dumnezeu și Adevărat ( 2 Timotei 3:16)
@@HopediscoveryRomaniamulțumesc ca mi-ați raspuns din nou ((:
Protestantii care sunt deschisi sa analizeze cinstit starea curenta a lumii protestante ar trebui sa se întrebe de ce, daca doctrina fundamentala Sola Scriptura este de la Dumnezeu, a rezultat în peste doua zeci de mii de grupuri diferite care nu sunt de acord cu privire la ce spune Biblia sau chiar cu privire la ce înseamna a fi crestin. De ce (daca Biblia este suficienta separata de Sfânta Traditie) un baptist, un adventist, un harismatic sau un metodist îsi afirma fiecare credinta în Biblie fără a cadea însa de acord cu privire la întelesul ei.
Iata o situatie, o concluzie pe care si protestantii o gasesc problematica. Din nefericire, protestantii dau vina pe orice cu exceptie cauzei primare. Ideea de Sola Scriptura este atât de fundamentala pentru Protestantism încât a o pune la îndoiala este ca si cum ai pune la îndoiala pe Dumnezeu; si totusi, asa cum a spus Domnul, „pomul bun aduce roade bune, dar pomul rau aduce poame rele” (Matei 7:17). Daca judecam Sola Scriptura după roadele ei suntem obligati sa tragem concluzia ca acest pom trebuie „taiat si aruncat în foc” (Matei 7:19).
PRIMA PRESUPUNERE GRESITA: Biblia contine învatatura ultima cu privire la credinta, evlavie si închinare
a. Pretinde Scriptura ca este suficienta?
Presupunerea cea mai evidenta care sta la baza doctrinei Sola Scriptura este acea ca Biblia contine tot ce este necesar privitor la viata crestina - tot ce este necesar pentru adevarata credinta, practica, evlavie si închinare. Pasajul cel mai adesea citat pentru a dovedi aceasta afirmatie este …din pruncie Sfintele Scripturi, cari pot sa-ti dea întelepciune care duce la mântuire, prin credinta în Hristos Iisus. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa învete, sa mustre, sa îndrepte si sa dea întelepciune în neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavârsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. (2 Timotei 3:15-17)
Cei care folosesc acest pasaj pentru a justifica Sola Scriptura sustin ca pasajul s-ar referi la „suficienta” Scripturii, pentru ca, „daca Sfânta Scriptura poate sa desavârseasca pe om, atunci nu mai este nevoie de traditie”. Dar ce spune de fapt pasajul?
Pentru început ne putem întreba la ce Scriptura se refera Pavel, pe care Timotei ar fi cunoscut-o de copil. Cu siguranta el nu se refera la Noul Testament, care nu fusese înca scris pe când Timotei era copil - de fapt nu era complet scris nici macar atunci când Pavel îi scria lui Timotei, si cu atât mai putin adunat în canonul ca cel pe care îl cunoastem azi. Aici, ca si în alte referinte la Scripturi, Pavel vorbeste despre Vechiul Testament, si prin urmare daca acest pasaj este folosit pentru a defini limitele autoritatii, atunci nu numai traditia ci si Noul Testament sunt excluse.
În al doilea rând, daca Pavel ar exclude traditia ca nefiind de folos, atunci ne miram de ce el însusi foloseste traditii orale ne-biblice în exact acelasi capitol. Numele lui Iane si Iambre nu se gasesc în Vechil Testament, dar în 2 Timotei 3:8 Pavel se refera la ei ca fiind cei care i s-au împotrivit lui Moise. El preia din traditia orala numele celor doi vrajitori egipteni care apar în Exod capitolele 7 si 8. Dar acesta nu este de loc singurul caz în care surse ne-biblice sunt citate în Noul Testament - cel mai cunoscut caz este al Epistolei lui Iuda care citeaza din Cartea lui Enoh (Iuda 14, 15 citeaza din Enoh 1:9).
Când Biserica a canonizat în mod oficial Scriptura, scopul primar al listei canonului Sfintei Scripturi a fost sa protejeze Biserica de scrieri dubioase care afirmau ca sunt scrise de apostoli, fiind de fapt scrise de eretici (de exemplu, evanghelia lui Toma).
Grupurile eretice nu-si puteau sprijini învataturile pe Sfânta Traditie caci ele veneau din afara Bisericii, si prin urmare singurul mod în care puteau argumenta se baza pe fortarea sensului Scripturii si pe scrieri pretinse a fi scrise de apostoli or sfinti ai Vechiului Testament.
Biserica s-a aparat împotriva unor astfel de învataturi apelând la originea apostolica a Sfintei Traditii (dovedita prin succesiunea apostolica, adica prin faptul ca episcopii si învatatorii Bisericii îsi pot demonstra descendenta din apostoli) si la universalitatea Credintei Ortodoxe (aceeasi credinta pe care au avut-o crestinii ortodocsi în întreaga istorie si în întreaga lume). Biserica s-a aparat împotriva scrierilor dubioase prin stabilirea unei liste de carti sfinte care erau acceptate în întreaga Biserica ca fiind de inspiratie divina sau de origine apostolica atestata.
Prin stabilirea listei canonice a Sfintei Scripturi, Biserica nu a intentionat sa afirme ca întreaga Credinta Crestina si tot ce este legat de închinare si ordine în Biserica este continut în ea. Un fapt deasupra oricarei dezbateri este acela ca la vremea stabilirii canonului Biserica era aceeasi cu cea de mai târziu - aceasta este o certitudine istorica. În ce priveste structura autoritatii din Biserica,episcopii ortodocsi au fost cei care au stabilit chestiunea canonului, în acelasi mod în care chestiunile legate de doctrina sau disciplina sunt hotarâte de Biserica Ortodoxa pâna în zilele noastre.
Unde este Iisus Hristos în tot ce ai scris până acum?
Sa înțelegem deci ca ortodoxia, (dreapta credința, nu credința universala cum ați afirmat), este calea spre mântuire? Spuneți sa ne uitam la roade; înalții prelați, autointitulati "preafericiti" au asa fructuoase roade oare?
Un deliciu!
Care a fost scopul scrierilor Noului Testament?
În studiile biblice protestante se specifica (cred ca de data aceasta în mod corect) ca atunci când studiezi Biblia, trebuie sa iei în considerare, printre altele, tipul de literatura al unui pasaj particular, pentru ca diferite tipuri de literatura au scopuri diferite. Trebuie sa iei în considerare subiectul si scopul cartii sau al pasajului. În Noul Testament exista patru mari categorii de genuri literare: evanghelii, naratiune istorica (Faptele Apostolilor), epistole si scrieri apocaliptice sau profetice (Apocalipsa).
Evangheliile au fost scrise ca sa aduca marturie despre viata, moartea si învierea lui Hristos. Naratiunea istorica povesteste istoria poporului lui Dumnezeu, dar si viata unor persoane importante din acea istorie si ne arata providenta lui Dumnezeu în mijlocul evenimentelor. Epistolele au fost scrise în primul rând pentru a raspunde în mod specific unor probleme care au aparut în biserici.
Lucrurile întelese si asupra carora toti erau de acord nu erau în general abordate în detaliu. Punctele teologice abordate în epistole erau de obicei cele referitoare la doctrine disputate sau gresit întelese; chestiunile legate de închinare erau abordate numai în relatie cu alte probleme (de exemplu în 1 Corinteni 11-14). Scrierile apocaliptice au avut scopul de a arata biruinta ultima a lui Dumnezeu în istorie.
Sa observam ca nici unul din aceste genuri literare prezente în Noul Testament nu au ca subiect principal închinarea, nici nu au intentionat sa dea detalii despre închinarea în Biserica.
Vechiul Testament contine descrieri detaliate (dar nu complete) ale felului de închinare a poporului Israel (în Levitic sau în Psalmi), dar Noul Testament nu contine decât scurte mentiuni cu privire la închinarea primilor crestini. De ce? Cu siguranta nu pentru ca nu ar fi existat o ordine în slujbele lor - istoria liturghiei a stabilit ca primii crestini se închinau într-o maniera mostenita de la Apostoli, bazata pe paternele închinarii evreilor.Chiar si cele câteva pasaje din Noul Testament care se refera la închinare arata ca, departe de a fi niste „harismatici” galagiosi, crestinii Noului Testament se închinau într-o maniera liturgica, ca si parintii lor: ei tineau rugaciunile la anumite ore din zi (Fapte 3:1), se închinau în Templu (Fapte 2:46, 3:1, 21:26) si în sinagoga (Fapte 18:4).
Trebuie de asemenea sa observam ca nici unul dintre aceste genuri de literatura prezente în Noul Testament nu au ca scop o prezentare completa a dogmelor - ele nu contin catehisme sau teologie sistematica. Daca tot ce avem nevoie noi, crestinii, este Biblia, de ce nu contine aceasta o prezentare dogmatica comprehensiva? Ce multe controverse dogmatice ar fi putut fi rezolvate daca Biblia ar di dat raspuns tuturor întrebarilor cu privire la dogme! Dar, oricât ar fi fost de convenabil, nu întâlnim asa ceva în Scriptura.
Sa nu fim gresit întelesi. Intentia nu este sa diminuam în niciun fel importanta Sfintei Scripturi - Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva!
În Biserica Ortodoxa Scriptura este considerata ca fiind pe deplin inspirata, fără eroare si cu autoritate; dar Biblia nu contine în ea însasi fiecare subiect important pentru Biserica. Asa cum am mai aratat, Noul Testament da putine detalii cu privire la închinare, un subiect destul de important. Dar aceeasi Biserica pastratoare a Sfintei Scripturi este Biserica liturghiei, care ne-a transmis peste veacuri felul în care sa ne închinam. Daca punem la îndoiala credinciosia ei în ce priveste pastrarea felului de închinare mostenit de la Apostoli, de ce nu am pune la îndoiala credinciosia ei în pastrarea Scripturilor?
Dar cum stiau primii crestini care scrieri sunt sau nu autentice - caci existau, după cum am vazut epistole si evanghelii dubioase scrise de eretici? Traditia orala a fost cea folosita pentru a face aceasta deosebire.
Protestantii reactioneaza violent împotriva Sfintei Traditii pentru ca singura traditie pe care au cunoscu-o în general a fost cea a Bisericii Romano-Catolice. Dar, contrar conceptiei catolice de Traditie, personificata de Papalitate si care dezvolta noi doctrine (de exemplu, doctrina infailibilitatii Papei) - ortodocsii nu cred ca Traditia creste sau se schimba. Atunci când Biserica este confruntata cu o erezie, ea este obligata sa defineasca mai precis diferenta dintre adevar si eroare, dar Adevarul nu se schimba.
Se poate afirma ca Traditia creste, în sensul ca Biserica îsi aminteste experientele acumulate de-a lungul istoriei si sfintii care au trait în ea si pastreaza scrierile celor care au prezentat în mod drept credinta; dar Credinta însasi este aceeasi, cea „data odata pentru totdeauna sfintilor” (Iuda 3).
De unde stim ca Biserica a pastrat Traditia Apostolica în toata puritatea ei?
Raspunsul simplu este ca Dumnezeu a pastrat Traditia în Biserica pentru ca El Însusi a promis aceasta. Hristos a spus ca Îsi va zidi Biserica si ca portile iadului nu-i vor sta împotriva (Matei 16:18).Hristos este capul Bisericii (Efeseni 4:16) si Biserica este trupul Lui (Efeseni 1:22-23).
Daca Biserica ar fi pierdut Traditia Apostolica în curatia ei, atunci Adevarul nu ar mai fi Adevar, caci Biserica este stâlpul si temelia Adevarului (1 Timotei 3:15). Aceasta afirmatie nu ar mai avea nici un sens daca, asa cum pretind protestantii, Biserica ar fi cazut în apostazie din timpul lui Constantin pâna în vremea Reformei. Daca Biserica ar fi încetat sa existe, chiar si pentru o zi, atunci s-ar putea spune ca în acea zi portile iadului au biruit-o. Daca acesta ar fi fost cazul, atunci în pilda grauntelui de mustar (Matei 13:31-32) Hristos ar fi adaugat ca planta care a crescut din samânta va fi zdrobita si o noua planta va încolti mai târziu. De fapt El ne ofera imaginea unei plante care creste mai mare decât toate celelalte din gradina.
Unii protestanti afirma ca adevaratii crestini, cu aceeasi credinta ca a protestantilor ar fi trait undeva ascunsi timp de o mie de ani, dar unde sunt dovezile? Waldezii, care au fost recunoscuti ca premergatori de catre multe grupari protestante, nu au existat înainte de secolul al 12-lea. Este fortat sa credem ca acesti adevarati crestini ar fi suferit sub persecutiile Romane si apoi s-au ascuns imediat după ce Crestinismul a fost legalizat. Dar si asa ceva este mai credibil decât ipoteza ca adevaratii crestini ar fi trait ascunsi timp de o mie de ani, fără sa lase vreo dovada ca au existat vreodata.
Probabil unii vor obiecta spunând ca de-a lungul veacurilor au existat întotdeauna crestini care au crezut într-un fel diferit de altii, si prin urmare cum ar putea fi recunoscuta Traditia Apostolica? Sau, daca vreun obicei corupt a aparut, cum ar putea fi deosebit de Traditia Apostolica? Protestantii pun aceste întrebari deoarece în Biserica Catolica au aparut într-adevar „traditii” noi si corupte, dar aceasta s-a întâmplat deoarece Vestul Latin a corupt mai întâi însasi întelesul naturii Traditiei.
Întelegerea ortodoxa, care a existat pentru o lunga vreme si în Vest, si care a fost pastrata de Biserica Ortodoxa, este aceea ca Traditia este în esenta ei neschimbatoare si se poate cunoaste prin universalitatea sau catolicitatea ei.Adevarata Traditie Apostolica poate fi gasita în consensul istoric al învataturilor Bisericii.
Cauta ceea ce a crezut Biserica din totdeauna, în întreaga istorie, pretutindeni, si vei gasi Adevarul. Daca vreo învatatura nu a fost recunoscuta de Biserica în toata istoria ei, atunci este erezie. Dar aici ne referim la Biserica, nu la niste grupari schismatice. Schismatici si eretici au existat din perioada Noului Testament si de atunci au continuat sa apara, caci, asa cum spune Apostolul,„Caci trebuie sa fie între voi si eresuri, ca sa se învedereze între voi cei încercati.” (1 Corinteni 11:19)
Bisericii cu o inima sincera si nu cu rationamente încurcate. Caci Dumnezeu i-a facut pe oameni drepti, dar ei umbla cu multe siretenii (Eclesiastul 7:29). Sa nu începem a învata un nou fel de credinta care este condamnata de traditia Sfintilor Parinti. Caci Sfântul Apostol spune „daca va propovaduieste cineva o Evanghelie deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema”.
au pastrat o anumita reverenta fata de Scriptura si o credinta în inspiratia ei. Totusi, în mod esential, chiar si printre cei mai convinsi fundamentalisti, metoda lor este în mod esential înradacinata în acelasi spirit rationalist ca cel al liberalilor. Un prim exemplu poate fi întâlnit printre asa-numitii fundamentalisti dispensationalisti, care sustin ca în diferitele stadii ale istoriei Dumnezeu i-a tratat pe oameni în conformitate cu anumite dispensatii, cum ar fi cea „Adamica”, „a potopului”, „Mozaica”, „Davidica”, etc.
Se poate vedea ca exista un graunte de adevar în aceasta teorie, dar ei merg dincolo de Vechiul Testament si învata ca acum suntem sub o alta dispensatie decât a crestinilor din primul veac. Cu toate ca minunile au fost prezente în „perioada Noului Testament”, ele nu mai au loc astazi. Fără a avea nici o baza scripturala, aceasta metoda este foarte convenabila, caci le permite sa accepte minunile consemnate în Biblie si sa ramâna empiristi în viata de fiecare zi. Cu toate ca discutarea unei astfel de metode pare a fi doar de interes academic si ca ea nu influenteaza pe protestantul de rând, acesta este de fapt atins de un astfel de rationalism.
Marea eroare a asa-zisei metode „stiintifice” de abordare a Scripturii consta în adoptarea prejudecatilor empiriste în studiul istoriei, Scripturii si al teologiei. Metodele empirice functioneaza bine când sunt aplicate corect în stiintele naturale, dar atunci când sunt aplicate acolo unde nu au cum sa functioneze, ca de exemplu în cazul momentelor unice ale istoriei (care nu pot fi repetate si testate), ele nu pot produce rezultate consistente sau corecte.
Oamenii de stiinta nu au putut inventa un telescop care sa priveasca în lumea spiritelor, dar cu toate acestea, anumiti savanti protestanti afirma ca, în lumina stiintei, existenta demonilor si a Diavolului a fost infirmata. Daca Diavolul ar aparea înaintea unui empirist cu o furca în mâna si colorat în rosu, el ar gasi o explicatie care sa se conformeze conceptiei lui despre lume. Cu toate ca astfel de empiristi se mândresc cu „mintea lor deschisa”, ei sunt atât de orbiti de propriilor lor presupuneri, încât nu pot vedea nimic care nu se conformeaza conceptiilor lor despre realitate. Aplicat în mod consecvent, empirismul ar discredita întreaga cunoastere (inclusiv pe el însusi), dar îsi permite în mod convenabil sa fie inconsecvent, deoarece „reputatia pe care o are pentru rigoarea lui stiintifica depaseste defectele pe care le are în fundamentul lui”.
În practica, este Biblia suficienta pentru protestanti?
Protestantii afirma adesea ca ei „cred doar în Biblie”, dar apar anumite întrebari în legatura cu felul lor de a folosi Biblia.De exemplu:
De ce scriu protestantii atât de multe carti despre doctrina si viata crestina, daca Biblia este singura carte necesara?Daca Biblia ar fi fost cu totul suficienta pentru propria ei întelegere, de ce nu se marginesc protestantii la a înmâna Biblii la oameni? Daca este „cu totul suficienta”, de ce nu produce ea aceleasi concluzii si învataturi în diferitele grupuri de protestanti?
De ce se mai publica comentarii biblice, daca oamenii nu au nevoie de altceva decât de Biblie?
De ce se mai da învatatura sau se mai predica, în loc de a se citi doar Biblia la oameni?
Raspunsul, pe care protestantii nu îl admit, este ca ei înteleg instinctiv ca Biblia nu poate fi înteleasa în izolare.
De fapt, fiecare grup protestant are propria lui traditie, cu toate ca în general faptul acesta nu este recunoscut.
Nu este un accident ca toti baptistii au aceeasi credinta,si ca toti penticostalii au aceeasi credinta, care este diferita de cea a baptistilor. Baptistii sau penticostalii nu dobândesc fiecare în mod individual aceeasi credinta, ci fiecare este învatat sa creada în acelasi fel, în conformitate cu o anumita traditie.Întrebarea este deci nu daca ne bizuim pe Biblie sau pe traditie, ci care este traditie pe care o folosim pentru a interpreta Biblia.
Care traditie prezinta mai mare credibilitate, Traditia Apostolica a Bisericii Ortodoxe, ori miile de traditii moderne protestante care nu au radacini dincolo de Reforma protestanta?
A DOUA PRESUPUNERE GRESITA: Baza Bisericii primare a constituit-o Scriptura, iar Traditia este o simpla „corupere omeneasca” care a apărut mult mai târziu
În special printre evanghelici si carismatici cuvântul „traditie” are un sens derogator; „traditie” are acelasi sens ca si „carnal”, „mort din punct de vedere spiritual”, „distructiv”, sau „legalist”. Protestantilor care citesc Noul Testament li se pare ca într-un mod foarte clar Biblia condamna traditia ca opusa Scripturii. Imaginea pe care ei o au cu privire la primii crestini este a unor credinciosi care se asemanau foarte mult cu evanghelicii sau carismaticii vremurilor noastre!
Este de neconceput pentru protestanti ca primii crestini sa fi avut o închinare liturgica sau sa fi posedat o oarecare traditie - doar mai târziu, când Biserica „a devenit corupta” astfel de lucruri au intrat în Biserica. Pentru astfel de protestanti este o mare surpriza sa studieze scrierile primilor Parinti si sa afle de acolo o imagine complet diferita de cea pe care si-au închipuit-o pâna atunci. Vor descoperi, de exemplu, ca în primul veac crestinii nu mergeau la biserica având Biblia în mâna - de fapt era atât de dificil de a procura chiar si o mici portiuni din ea, datorita dificultatii foarte mari de a face copii, încât foarte putini le posedau.
Copii ale Scripturii erau tinute în pastrare de catre persoane desemnate din biserica, sau erau tinute în locul în care biserica se aduna pentru închinare. Dar cele mai multe biserici nu posedau copii complete ale Vechiului Testament, si cu atât mai putin ale Noului Testament, care nu a fost terminat decât catre sfârsitul primului secol, si nu a capatat forma lui canonica decât în secolul al patrulea.Aceasta nu înseamna ca în primul secol crestinii nu citeau Scriptura - dimpotriva, o studiau cu interes, dar de cele mai multe ori în grup, nu individual. În primul secol, acest studiu a fost limitat mai ales la Vechiul Testament.
Cum deci cunosteau ei Evanghelia, viata si învataturile lui Hristos, cum se închinau, ce credeau despre natura lui Hristos, etc.? Ei posedau doar Traditia Orala, mostenita de la Apostoli. În primul secol multi crestini cunosteau cu siguranta toate acestea direct de la Apostoli, dar mai târziu, odata cu trecerea secolului numarul celor care i-au cunoscut direct pe apostoli a scazut. Generatiile de mai târziu au avut acces la scrierile Apostolilor din Noul Testament,dar Biserica de la început a depins aproape în întregime de Traditia Orala în ce priveste cunoasterea credintei crestine.
Aceasta dependenta de traditie este evidenta chiar din paginile Noului Testament. De exemplu, Apostolul Pavel îi îndeamna pe Tesaloniceni:
Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati învatat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. (2 Tesaloniceni 2:15)
Cuvântul tradus aici drept „predanie” sau „traditie” este cuvântul grecescparadosis - care desi este uneori tradus diferit în anumite traduceri protestante, este acelasi cuvânt pe care ortodocsii greci îl folosesc atunci când se refera laTraditie si putini cunoscatori ai Bibliei ar îndrazni sa-i conteste semnificatia.Cuvântul înseamna, în mod literal „ceea ce este transmis”. Este acelasi cuvânt care este folosit în sens negativ cu privire la învataturile fariseilor (Marcu 7:3, 5, 8), sau cu privire la învataturile crestine corecte (1 Corinteni 11:2, 2 Tesaloniceni 2:15). În cazul acesta, ce face ca traditia fariseilor sa fie falsa, iar a bisericii adevarata? Sursa! Hristos a aratat clar sursa traditiei fariseilor atunci când o numeste „datini omenesti” (Marcu 7:8). Dar Apostolul Pavel, referindu-se la Traditia Crestina, spune,„Fratilor, va laud ca în toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat.” (1 Corinteni 11:2).
De unde a preluat el aceasta traditie?„Caci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat si voua” (1 Corinteni 11:23). La aceasta se refera Biserica Ortodoxa atunci când vorbeste despre Traditia Apostolica - „Credinta data (paradotheise) odata pentru totdeauna sfintilor” (Iuda 3). Sursa ei este Hristos,Care a dat-o în mod personal Apostolilor prin tot ce a spus si facut, cu un continut atât de vast încât „lumea întreaga nu ar cuprinde cartile” (Ioan 21:25). Apostolii au transmis aceasta cunoastere întregii Biserici, care, fiind cea care înmagazineaza aceasta cunoastere, a devenit „stâlpul si temelia adevarului” (1 Timotei 3:15).
În aceasta privinta, marturia Noului Testament este clara: primii crestini aveau atât traditii orale cât si scrise, pe care le-au primit de la Hristos prin intermediul Apostolilor. Traditia scrisa a constat la început numai din fragmente - o biserica locala detinea o Epistola, probabil alta o Evanghelie. Cu timpul, aceste fragmente au fost adunate împreuna într-o colectie care în cele din urma a devenit Noul Testament
Mai este cineva care confirmă că Iisus a existat; Satan .
Sora mea a locuit 5 ani în Namibia și mergeau frecvent în Africa de Sud și acolo au ascultat o predică foarte interesanta.
Predicatorul povestea cum a decurs o întâlnire cu membri ai bisericii sataniste din oras. Acolo biserica satanistă este un cult recunoscut de stat si sunt oameni foarte civilizați, bogați si cu funcții importante .
Pastorul de îndată ce a aflat că sunt sataniști i-a întrebat cum de s-au dus acolo ? Ei nu știu că Iisus l-a învins pe Satan la cruce ??
- Adevărat, au raspuns ei, dar a reușit să nu păcătuiască pentru că a trișat și nu a respectat pactul din Eden ! Iisus trebuia să vină ca om simplu dar El de fapt a păstrat ceva din puterile dumnezeiești pe care le-a avut înainte de întrupare și astfel a reușit să nu păcătuiască !!
Când s-a nascut Iisus au venit la iesle si ingerii noștri, au zis ei, ca să verifice dacă pactul este respectat și parea sa fie totul ok, dar de fapt El a păstrat ceva ce îngerii noștri nu au putut detecta!
Ellen White scrie in una din lucrările ei despre pactul facut in Eden dupa ce Adam și Eva au păcătuit .
Dumnezeu ar fi putut să-l omoare pe Satan dar celelalte ființe i-ar fi stiut de frică lui Dumnezeu , ori Dumnezeu voia să guverneze prin iubire, și-apoi păcatul ar fi putut să izbucnească din nou oricând! Astfel că Dumnezeu a ales să urmeze calea cea mai grea și anevoioasa prin care să-și demonstreze iubirea!
Ce a facut ?
I-a convocat pe cei implicați:
Tatăl ca și Creator
Fiul Cuvânt ca Garant
Satan ca noul stăpân al Terrei
Adam și Eva.
Dumnezeu a stiut că Satan își dorește să fie egal cu Dumnezeu așa că i-a propus un pact pe care să nu îl poată refuza. I-a propus ca Fiul Cuvânt să vină pe Terra ca simplu om și să trăiască o vreme fără să păcătuiască și dacă va păcătui atunci Satan va fi egal cu Dumnezeu dar dacă Fiul Cuvânt din postura de om nu va păcătui atunci Satan va trebui să părăsească Terra și să-i lase în pace pe oameni ! Satan a primit pactul dar a cerut ca Fiul Cuvânt să vină pe Terra ca prunc nu om matur ca să nu știe nimic și când va crește să aibă loc confruntarea cu Satan . El a fost convins că dacă vine ca Om el Îl va face să păcătuiască și își va supune Cuvântul lui Dumnezeu!
Dar Iisus a rezistat si nu a păcătuit și nici in fața morții nu a păcătuit!
Credeți că Satan s-a dat bătut? Cand a văzut că nu a reusit cu planul lui s-a suit in cer împreună cu Iisus si acolo a provocat un război Apocalipsa 12. Acolo a acuzat că Tatăl și Fiul au trișat și nu au respectat pactul din Eden !! A cerut un pact nou și a cerut ca oamenii simpli de pe Terra să facă ce a făcut Iisus adică să nu păcătuiască ! Acela este momentul cand se aplică Psalmul 110 cu 1 sau Matei 22 cu 44 : " Stai la dreapta Mea până Voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale !"
De ce "Voi pune " ? Pentru că Dumnezeu lucrează prin Duhul Său cel Sfânt, pentru că de la El " purcede " chiar dacă trece si pe la Fiul si ajunge la noi in cantități diferite!
Ce a obținut Satan ?
A obținut o amânare a întemeierii Împărăției Cerurilor pe Terra până când oamenii vor fi ca Iisus. De aceea el acum face tot ce poate ca să-i distragă pe oameni de la acest scop, de aceea au aparut atâtea distracții și emisiuni de televiziune cu căutări de talente, războaie și dezastre, sporturi diverse, etc , cu un scop clar; depărtarea de Dumnezeu ! Si toate astea funcționează! Limea chiar nu mai vrea să audă de Dumnezeu !! Dar sunt totuși unii care nu se lasă păcăliți! Aceștia sunt " rămășița " de la Apocalipsa 12 cu 17 si 14 cu 12 care " păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Iisus Hristos " !
Ei sunt cei 144 000 care vor fi aidoma cu Iisus Hristos. Ei sunt lucrătorii din vie care au lucrat un singur ceas dar au fost primii plătiți ! De ce?
Pentru că prin ei vor fi salvați toți cei credincioși de-a lungul timpului dar care au păcătuit cândva. Și noi suntem " sămânța femeii care va zdrobi capul șarpelui " si cei 144 000 vor sta pe tron cu Dumnezeu și cu Fiul . Apocalipsa 3 cu 21.
('..cel mai complet/complex răspuns incorect.....--vorbeste și el ce a auzit de la alții...în niciun caz de la Dumnezeu......sau măcar de la el însuși...- ar fi o chestie....--cu alte cuvinte..'banalități savante'.....cu toată dragostea.....;;)
Se numea Arie sau Ario?De la el apere arianismul care susține că Isus era doar de natură umană.
Mda. Pai înțeleg ca Cananiți erau păcătoși, să zicem că așa au fost. Dar copii ce vină au avut? Dumnezeu ala al iudeilor, evreilor sau ai cui o fi fost. De ce nu a starpit aceasta țară fără război? Și sa lase copii. De ce nu ia sterilizat dumnezeu pe acesti cananiti si in 50 de ani scadea de la sine populația. Dar este mai usor mistifici istoria și să îți asumi tu ca popor meritele ca fiind ghidat de Dumnezeu împotriva altor popoare. Asta au facut evrei cu biblia. Au facut un basm urât, cum ca ei sunt miezul. Iar prostimea se iau dupa basmele din biblie fara sa studieze istoria deloc din minim 3 surese diferite.
Prietene , cred ca nu te-ai uita pana la sfârșitul videoclipului, nu ai mai fii zis ca ce scrie în Biblie sunt basme !
Biblia este a creștinilor. Evreii au Tora :)
(..religiile fac mai degrabă necredibilă biblia...mai mult chiar decât se străduiește sau "reușește" știința....;)