Acasa mea - Oastea Domnului

Acasa mea,
ce grai divin
de dulce și fierbinte,
ce lacrimi
și fiori îmi vin
cînd mi te-aduc aminte!
Am fost în multe locuri moi,
cît lumea-i de frumoasă,
dar nu-i niciunde
ca la noi
în dulcea mea Acasă!
Aici îmi arde curcubeu
în fiece fereastră,
aici e soarele al meu
și dragostea-i a noastră.
Aici e dulcele sărut
pe crucea întreită
mai lung,
mai moale,
mai tăcut,
ca taina-veșnicită.
Aici, întins pe-al ierbii sîn,
tot greul mi se-alină
și-adînc despovărat rămîn
în liniștea divină.
De cînd tot merg și merg
s-ajung
și-aminte-a-mi tot aduce
un dor atît de greu și lung
de-Acasa mea cea dulce.
... Am fost în mii de locuri moi
cît lumea-i de frumoasă
dar nu-i niciunde
ca la noi
în dulcea mea
în dulcea mea
Acasă...
T.D.