8 decembrie 2020, Să dăm sens sărbătorii!

Să dăm sens sărbătorii!
„Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David, şi din satul Betleem, unde era David?” (Ioan 7:42).
Obiceiurile create în jurul Nașterii lui Isus au creat confuzie în mintea oamenilor. Numele dat sărbătorii după personaje legendare, aducând în prim plan moșii buni, cu sănii, reni și saci plini cu jucării, forma în care se sărbătorește, forma în care se promovează umbrește uneori realitatea și valoarea ei. Trebuie să clarificăm că această sărbătoare nu este o legendă sau o sursă de imaginație pentru a creea magie sau atmosferă feerică, ci este o realitate care trebuie limpezită: ea marchează întruparea lui Hristos pentru a duce la îndeplinire planul de mântuire conceput în divinitate. Ea nu trebuie împletită cu obiceiuri păgâne, cu nume de moși, etc. Este sărbătoarea Nașterii lui Isus!
Betleem este numele a două cetăți palestiniene, care au din punct de vedere etimologic două origini ale denumirii: ebraicul bet lehem = casa pânii sau lakhmu, termen asirian care sugerează numele unei zeități. Însă se deosebesc între ele prin poziții și nume adiacente. Prima dintre ele, Betleem Efrata este un o cetate veche, situată la aproximativ 9 km sud de Ierusalim. Ea este denumită ca fiind cetatea lui David, inițial purtând numele de Efrata sau Betleemul lui Iuda. „Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul care duce la Efrata sau Betleem.” (Geneza 35:19). Acolo au trăit strămoșii lui David și tot acolo a fost locul de naștere a lui Hristos. În secolul al doilea, împăratul Adrian a expulzat toți evreii din Betleemul lui Iuda, cetatea fiind uitată timp de două secole. La porunca împărătesei Elena, acolo s-a construit Biserica Nașterii, care avea menirea să marcheze locul exact al nașterii Mântuitorului. Este foarte clar, că Hristos s-a născut aici, iar în jurul nașterii Lui s-au consumat evenimente importante. Al doilea Betleem este situal la 11 km NV de Nazaret. Și această cetate este nomializată în Biblie: „După el, (Iefta) a fost judecător în Israel Ibţan din Betleem.” (Judecători 12:8).
Un important eveniment legat de Betleem a fost împlinirea profeției despre locația nașterii lui Hristos. „Şi tu, Betleeme Efrata, cu toate că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obîrşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” (Mica 5:2). Locul unde actul nașterii lui Hristos s-a produs este atât de real, ca și următoarele evenimente care marchează începerea ființării lui în noi, în fiecare care dorește să fie prins în planul de mântuire. Acolo pentru prima dată în istorie este consemnată întâlnirea fizică a lui Hristos cu persoane care nu fac parte din poporul ales, de la care primește închinarea: magii. „După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.” (Matei 2:9-11). Bucuria reală a sărbătorii nu trebuie să fie dată de cadrul creat și atmosfera sărbătorii ci de contactul real cu Mântuitorul. Să nu sărim peste întâlnirea cu Hristos la sărbătoare!
O, ce veste minunată, În Betleem ni se-arată,
Că astăzi s-a născut, Cel făr’ de-nceput. Cum au spus prorocii.
Că, la Betleem, Maria, Săvârșind călătoria,
Într-un mic sălaș, Lângă-acel oraș, A născut pe Mesia.
Păstorilor din câmpie, Le vestește-o bucurie:
Astăzi S-a născut, Cel făr-de-nceput, Cum au zis prorocii.
În colibă păstorească, Vrut-a Domnul să se nască
Fiul Său cel Sfânt, Nouă pe pământ, Să ne mântuiască.
Păstorii cum auziră, Spre lăcașul sfânt porniră,
Unde au aflat, Prunc prealuminat, Și îl preamăriră.
Pe Fiul în al Său nume, Pe Fiul în al Său nume
Să se nască, Și să crească, Să ne mântuiască.