UNEORI DOAR ȘUTUL ÎN FUND NE FACE SĂ PĂȘIM ÎNAINTE

UNEORI DOAR ȘUTUL ÎN FUND NE FACE SĂ PĂȘIM ÎNAINTE
(LUNA NOUĂ în RAC)
Se spune că orice șut în funt este un pas înainte. Dar oare ce-o fi însemnând asta?
Comoditatea este o problemă pe care mulți nici nu o conștientizăm. Credem că a face același lucru, a avea o viață previzibilă, este un lucru bun. Adică, nu e mai bine să știm din start ce urmează să ni se întâmple? Nu tu surprize, nu apar situații care ne pun în încurcătură... Să știm ce urmează să ni se întâmple poate fi util; ne scutește de neprevăzut și creează ideea de confort. Sau cel puțin așa ne place să credem. Controlul ne creează iluzia puterii asupra vieții noastre și asupra ce ni se întâmplă în viață. Să știm că mergem în fiecare zi la același serviciu, pe același drum, cu aceiași oameni, că facem aceleași lucruri sau ne abținem să facem ceea ce simțim de frica să nu supărăm - doamne ferește! - pe cineva, că ne comportăm la fel ca-n zilele trecute doar pentru că am văzut că nu s-a întâmplat nimic notabil, poate fi un mod de viață cu care mulți ne mulțumim. Și asta nu pentru că ne mulțumește pe noi, ci pentru că nu-i nemulțumește pe ceilalți. Cu alte cuvinte, am ajuns să considerăm că a nu-i deranja pe cei din jur este cel mai bun lucru, este un etalon de bine, chiar dacă nouă nu ne aduce nicio plus valoare. Preferăm o viață fadă, monotonă, trăită doar pentru a urma regulile altora, și ajungem să ne înăbușim trăirile și visurile doar pentru a fi pe placul străinilor și a nu ieși în evidență.
Se spune că la umbra nucului nu crește nimic. La fel se întâmplă și la umbra confortului: nimic nu mai înflorește în viața noastră, și ajungem să stăm în umbră, că așa nu deranjăm, dar nici nu trăim, doar supraviețuim. Ne mulțumim cu foarte puțin, numai să nu deranjăm zen-ul și feng-shui-ul oamenilor. Dacă ceilalți sunt mulțumiți de noi, noi de ce am fi? Nu ni s-a repetat de atâtea ori în copilărie și adolescență să nu supărăm pe cineva și să nu facem familia de rușine? Și uite așa am ajuns să ne declarăm mulțumiți dacă mergem la o școală, chiar dacă nu este cea pe care ne-am dorit-o ci cea care ni s-a „sugerat” că ar fi bună pentru noi. Ne declarăm mulțumiți că ne-am întemeiat o familie, chiar dacă habar nu avem dacă ne-am ales partenerul după criteriile noastre sau ale celor care ne vor binele. Aducem pe lume copii pentru că așa se face, chiar dacă, la rândul nostru, nu ne-am maturizat suficient. Înghițim în sec când trec oportunitățile de creștere pe lângă noi, doar acum trebuie să ne vedem de viața noastră care devine liniară.
Cu cât renunțăm la mai multe bucăți din noi, cu atât vom deveni mai acri, mai posaci, mai storși de vlagă și de viață, și ajungem să îngroșăm rândurile celor care critică, judecă, condamnă și îi privesc cu dispreț pe cei care au curajul să își asculte intuiția și să-și urmeze inima și nu mintea.
Doar că, vezi tu, noi facem parte dintr-un mecanism complex, nu suntem singuri și neajutorați, așa cum se vrea a se crede. Fiecare dintre noi suntem o rotiță deloc inutilă în mecanismul Universului, și dacă ne opunem ritmului vieții, al creșterii și dezvoltării noastre, îngreunăm funcționarea întregului. Așa încât, atunci când ne opunem prea mult și prea tare cursului vieții, vine Universul și ne trage un șut în fund de nu ne vedem, de zburăm cât colo din puful călduț al zonei de confort. Dacă ne-am mulțumit cu puțin, vom pierde și acel puțin; nu pentru că nu îl merităm, ci pentru că merităm cu mult mai mult. Ne-am căsătorit pentru că așa trebuie, așa se face? Soarta ne va despărți dacă nu este partenerul alături de care să creștem ci doar stagnăm.
Sensul vieții pe care o trăim este să devenim variante din ce în ce mai bune ale noastre. Astfel vom atrage oameni din ce în ce mai valoroși, care ne vor stimula să creștem, și nu pe cei care ne vor descuraja de câte ori încercăm să ieșim din matricea lui „așa trebuie”.
Șuturile pe care le primim de la viață nu sunt pedepse, ci pași înainte pe care am uitat că trebuie să-i facem spre viitor. Dacă ne mulțumim cu puțin, puținul acela se va termina și vom ajunge la epuizare, la boală și apoi la moarte. Dar dacă facem ceea ce simțim că ne ajută, că ne face bine (indiferent de părerea celor care nu fac nimic), vom crește, ne vom dezvolta și vom deveni din ce în ce mai buni, mai valoroși, mai importanți.
Șuturile în fund le primim când, în loc să ne lăsăm purtați spre unde e potrivit pentru noi, ne opunem și încercăm să controlăm totul. Un om înțelept nu opune rezistență, ci se adaptează; nu încearcă să-i schimbe pe alții, ci se schimbă pe sine pentru a se integra cât mai bine în mecanismul complex numit VIAȚĂ.
Despre toate acestea ne „vorbește” Luna nouă în Rac, moment ce va avea loc sâmbătă, 06.07.2024 la ora 01.57, ora României. Mai multe despre subiect voi vorbi într-o emisiune pe care te invit să o urmărești vineri, 05.07.2024 de la ora 20.30 pe canalul meu RUclips și pe pagina mea Facebook. Te aștept cu drag.
Binețe, Om înțelept!
Edith Elisabeta Kadar