neaua e albă

Neaua e albă, cade ușor,
Fulgii se-nvârt într-un dans plin de dor,
Pământul se-mbracă-n mantii cerești,
În iarnă, poveștile par să trăiești.
Se-așterne lin, ca un vis argintiu,
Pădurea se pierde-ntr-un cânt suav, viu,
Pe crengi de brazi, un voal luminos,
Neaua adoarme orașul frumos.
Copiii aleargă prin raiul de nea,
Cu râs și ninsori desenând lumea mea,
Sanie zboară pe pante-nzăpezite,
Iarna aduce clipe fericite.
Sub clar de lună, lucirea-i divină,
Un câmp nesfârșit, plin de pace deplină,
Natura respiră sub pătura albă,
Ca-ntr-o poveste ce timpul o sapă.
Neaua e albă, și-al ei legământ,
E pur ca iubirea, e veșnic în vânt,
În suflet rămâne ca semn luminos,
Că iarna ne face să fim mai frumoși.