Iată câteva referiri la megieși, în amintirile copilăriei lui Ion Creangă: "Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!" "Iară eu, amandea pe uşă, afară, plângând, şi încep a răcni cât îmi lua gura, strigând megieşii. Oamenii săriră buimaci, care dincotro, crezând că-i foc, ori ne taie cătanele, Doamne fereşte!" "Luca Moşneagu, megieşul nostru, vă duce cu căruţa cu doi cai ca nişte zmei. "
A spune ca "Sunt Moldovian si nu romini " este ca si cum ai spune ca 《 eu sunt bulgar român sau polonez etc. dar nu sunt eurpean 》asta e... , un proverb romanesc sau "Moldovian" cum vrei ,spune ca "de unde nu'i nici D'zeu nu cere "...🔒
După nume, sunteți român moldovean - ca și mine. Cetățenie moldovenească există; etnie moldovenească nu (era doar o minciună a ocupanților). Cine se îndoiește, să poftească a citi ”De neamul moldovenilor”, scrisă de Miron Costin în anii 1600.
@@ionbrad6753 dupa nume Sunt din Dacia libera de moldoveni nu Au vorbit ocupanti dar Stefan cel mare care a spus tare si clar ca Moldova nui a mia si nici a vostra dar a urmasilor vostrii de romin na vorbit ok si nu ma mai porecli
@@mihaischiopu6950 Sudul Moldovei a fost ocupat de imperiul Roman - vedeți castrele romane de la Piatra Neamț, Barboși (Tirighina) și de langă Reni (azi în Ucraina). Restul Moldovei a ajuns să vorbească latina vulgară (evoluată apoi în româna) prin influență și prin migrație (inclusiv de peste munți, din Ardeal și din Maramureș). Ștefan nu a spus chestia cu Moldova și urmașii; aia este imaginația unui scriitor român moldovean - Barbu Ştefănescu Delavrancea, expusă în piesa „Apus de Soare". De la Ștefan au rămas documente în care își numește poporul român iar țara - românească. Cum documentele rămase sunt doar în limbi străine (latină, slavona bisericească), cuvântul pentru români este ”valahi”. Când Ștefan îl eliberează pe un rob tătar numit Oană, îi dă carte să trăiască ”așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți volohii” (Ȣси воʌоховє). Deci Moldova nu era locuită de ”moldoveni” cu de volohi (români). Tot Ștefan a scris numele țării sale și ca Valahia, și ca MoldoVlahia (de exemplu în tetraevangheliarul de la Humor: ”Iω СТЕФАНЬ ВωЕВωДА Г(ОС)П(О)Д(А)Р ЗЕМΛИ МОΛДАВΛАХÏИСКОИ...”). În mai puțin de 100 de ani după Ștefan cel Mare, ai noștri încep să folosească româna în scris; așa că primarul Sucevei (capitala lui Ștefan) scrie în jur de 1597, negru pe alb, că e ”birăul cel rumânescu”. Toți marii noștri învățați (Grigore Ureche, Miron Costin, Cantemir, Varlaam, Dosoftei, Asachi etc) scriu despre noi ca despre români. Nici măcar o voce nu s-a ridicat atunci să spună ”noi suntem moldoveni dar nu români!”. Documentele Principatului Moldova scriu tot de români. Și documentele vecinilor poloni și unguri scriu depre noi că ne numim români. Și documentele rusești notează că imigranții veniți din Moldova își numesc neamul ”românesc”. Pe vremea aia, rușii nu erau interesați să ocupe Moldova și scriau adevărul: Прошение прибывших сюда в прошлом 1765 году Iюня 13 дна Молдавцев Куки с товарищами его, которые род свои называют вообще Ромунским и жительстеуют с трех Кнажествах, а именно: в Валахии, Молдавии и Трансильвании, состоит в следующет: … Sursa: Полное собрание законов Российской Империи. Собрание Первое. Том XVIII În Moldova (la Iași) și Bucovina, tradiția oamenilor a rămas nemodificată - oamenii își spun români și acum. În Basarabia, rusificarea a făcut ca aproape jumătate dintre oameni să fie deznaționalizați și să spună ”eu nu-s român”!!
@@mihaischiopu6950 Sudul Moldovei a fost ocupat de imperiul Roman - vedeți castrele romane de la Piatra Neamț, Barboși (Tirighina) și de langă Reni (azi în Ucraina). Restul Moldovei a ajuns să vorbească latina vulgară (evoluată apoi în româna) prin influență și prin migrație (inclusiv de peste munți, din Ardeal și din Maramureș).
@@mihaischiopu6950 Ștefan nu a spus chestia cu Moldova și urmașii; aia este imaginația unui scriitor român moldovean - Barbu Ştefănescu Delavrancea, expusă în piesa „Apus de Soare". De la Ștefan au rămas documente în care își numește poporul român iar țara - românească. Cum documentele rămase sunt doar în limbi străine (latină, slavona bisericească), cuvântul pentru români este ”valahi”. Când Ștefan îl eliberează pe un rob tătar numit Oană, îi dă carte să trăiască ”așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți volohii” (Ȣси воʌоховє). Deci Moldova nu era locuită de ”moldoveni” cu de volohi (români). Tot Ștefan a scris numele țării sale și ca Valahia, și ca MoldoVlahia (de exemplu în tetraevangheliarul de la Humor: ”Iω СТЕФАНЬ ВωЕВωДА Г(ОС)П(О)Д(А)Р ЗЕМΛИ МОΛДАВΛАХÏИСКОИ...”).
Frumoasă emisiune. Mulțumim d-lui profesor Mihai Nicolae.
Iată câteva referiri la megieși, în amintirile copilăriei lui Ion Creangă:
"Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!"
"Iară eu, amandea pe uşă, afară, plângând, şi încep a răcni cât îmi lua gura, strigând megieşii. Oamenii săriră
buimaci, care dincotro, crezând că-i foc, ori ne taie cătanele, Doamne fereşte!"
"Luca Moşneagu, megieşul nostru, vă duce cu căruţa cu doi cai ca nişte zmei. "
A spune ca "Sunt Moldovian si nu romini " este ca si cum ai spune ca 《 eu sunt bulgar român sau polonez etc. dar nu sunt eurpean 》asta e... , un proverb romanesc sau "Moldovian" cum vrei ,spune ca "de unde nu'i nici D'zeu nu cere "...🔒
Care o sris comentariu mai jos sintem Romani si punctum
Bună ziua. Am trăit s-o aud și pe asta: Eminescu - bucovinean. De când a devenit Botoșaniul Bucovina?
Rataciti
@@radugorpin25 tu esti rata it
EU sunt Moldovian si nu romini
După nume, sunteți român moldovean - ca și mine. Cetățenie moldovenească există; etnie moldovenească nu (era doar o minciună a ocupanților). Cine se îndoiește, să poftească a citi ”De neamul moldovenilor”, scrisă de Miron Costin în anii 1600.
@@ionbrad6753 dupa nume Sunt din Dacia libera de moldoveni nu Au vorbit ocupanti dar Stefan cel mare care a spus tare si clar ca Moldova nui a mia si nici a vostra dar a urmasilor vostrii de romin na vorbit ok si nu ma mai porecli
@@mihaischiopu6950 Sudul Moldovei a fost ocupat de imperiul Roman - vedeți castrele romane de la Piatra Neamț, Barboși (Tirighina) și de langă Reni (azi în Ucraina).
Restul Moldovei a ajuns să vorbească latina vulgară (evoluată apoi în româna) prin influență și prin migrație (inclusiv de peste munți, din Ardeal și din Maramureș).
Ștefan nu a spus chestia cu Moldova și urmașii; aia este imaginația unui scriitor român moldovean - Barbu Ştefănescu Delavrancea, expusă în piesa „Apus de Soare".
De la Ștefan au rămas documente în care își numește poporul român iar țara - românească. Cum documentele rămase sunt doar în limbi străine (latină, slavona bisericească), cuvântul pentru români este ”valahi”. Când Ștefan îl eliberează pe un rob tătar numit Oană, îi dă carte să trăiască ”așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți volohii” (Ȣси воʌоховє). Deci Moldova nu era locuită de ”moldoveni” cu de volohi (români). Tot Ștefan a scris numele țării sale și ca Valahia, și ca MoldoVlahia (de exemplu în tetraevangheliarul de la Humor: ”Iω СТЕФАНЬ ВωЕВωДА Г(ОС)П(О)Д(А)Р ЗЕМΛИ МОΛДАВΛАХÏИСКОИ...”).
În mai puțin de 100 de ani după Ștefan cel Mare, ai noștri încep să folosească româna în scris; așa că primarul Sucevei (capitala lui Ștefan) scrie în jur de 1597, negru pe alb, că e ”birăul cel rumânescu”.
Toți marii noștri învățați (Grigore Ureche, Miron Costin, Cantemir, Varlaam, Dosoftei, Asachi etc) scriu despre noi ca despre români. Nici măcar o voce nu s-a ridicat atunci să spună ”noi suntem moldoveni dar nu români!”.
Documentele Principatului Moldova scriu tot de români. Și documentele vecinilor poloni și unguri scriu depre noi că ne numim români. Și documentele rusești notează că imigranții veniți din Moldova își numesc neamul ”românesc”. Pe vremea aia, rușii nu erau interesați să ocupe Moldova și scriau adevărul: Прошение прибывших сюда в прошлом 1765 году Iюня 13 дна Молдавцев Куки с товарищами его, которые род свои называют вообще Ромунским и жительстеуют с трех Кнажествах, а именно: в Валахии, Молдавии и Трансильвании, состоит в следующет: … Sursa: Полное собрание законов Российской Империи. Собрание Первое. Том XVIII
În Moldova (la Iași) și Bucovina, tradiția oamenilor a rămas nemodificată - oamenii își spun români și acum. În Basarabia, rusificarea a făcut ca aproape jumătate dintre oameni să fie deznaționalizați și să spună ”eu nu-s român”!!
@@mihaischiopu6950 Sudul Moldovei a fost ocupat de imperiul Roman - vedeți castrele romane de la Piatra Neamț, Barboși (Tirighina) și de langă Reni (azi în Ucraina).
Restul Moldovei a ajuns să vorbească latina vulgară (evoluată apoi în româna) prin influență și prin migrație (inclusiv de peste munți, din Ardeal și din Maramureș).
@@mihaischiopu6950 Ștefan nu a spus chestia cu Moldova și urmașii; aia este imaginația unui scriitor român moldovean - Barbu Ştefănescu Delavrancea, expusă în piesa „Apus de Soare".
De la Ștefan au rămas documente în care își numește poporul român iar țara - românească. Cum documentele rămase sunt doar în limbi străine (latină, slavona bisericească), cuvântul pentru români este ”valahi”. Când Ștefan îl eliberează pe un rob tătar numit Oană, îi dă carte să trăiască ”așa cum stau și trăiesc în țara noastră toți volohii” (Ȣси воʌоховє). Deci Moldova nu era locuită de ”moldoveni” cu de volohi (români). Tot Ștefan a scris numele țării sale și ca Valahia, și ca MoldoVlahia (de exemplu în tetraevangheliarul de la Humor: ”Iω СТЕФАНЬ ВωЕВωДА Г(ОС)П(О)Д(А)Р ЗЕМΛИ МОΛДАВΛАХÏИСКОИ...”).