Asa e! Foarte perfect in ceea ce spui! Copilaria mi-a f traumatizata continuua de numitul tata batuta si daca imi cadea o suvita de par pespranceana iar asa, numita "mama" era spectatoare satisfacuta ca sunt batuta! Noroc ca am putut sa depasesc la maturitate absolut totul fara intoarcere in trecut! Am avut mereu o stima de sine puternica, din pacate cam de 2 ani de cand am trecut prin anumite situatii urate, am capatat...anxietate generalizata si mi-am pierdut stima de sine, ramanand singura imi e si mai greu pt ca sunt f vulnerabila in fata dusmanilor, dusmanii din familie carora nu le.am facut niciodata rau, dar acum simtindu-ma vulnerabila pt ca de 2 ani nu am mai putut sa mai ies din casa ma simt fara aparare, am inceput sa ies cate un pic inca din vara anului trecut, in jurul blocului si la un moment dat tot luptand atata timp cu mine,zilnic, si eliminand factorul stresant care ma tragea inapoi fiind aceea mama care doar m-a nascut si in rest a f mereu plina de venin, fiindca ma suna zilnic amintindu-mi de trecut, imi facea mult rau si odata ce incetasem sa nu-i mai raspund, timp de 3 luni am inceput sa fiu din ce in ce mai bine cu stari ce deja invatasem sa le controlez, ieseam afara destul de des, in jurul blocului, dar eram fericita ca sunt afara ca reusesc sa-mi fac cumparatur din apropiere pt ca pana atunci doar online, eram fericita ca numai sunt in inchisoarea casei mele! Imi echilibrasem starea aia de calm,relaxare prin exerciti fizice, meditatii care.mi faceau atat de bine,eliminand stresul emotional interior care ma terminase! Dupa 3 luni de fericire in care reusisem sa ma simt bine, in noiembrie un tf blestemat dat de maica-mea, mi-a facut atata rau de ma apucase un tremur in tot corpul, incat de atunci starile au revenit si imi e groaznic de greu sa lupt iar cu mine sa-mi revin, iar numai pot sa ies afara decat f putin si f greu!E foarte rau cand "familia"iti sunt ca niste dusmani...chiar si de la distanta pt ca, candva am f ani si ani invidiata de el pt reusitele mele si acum...durerea sufleteasca e mare! Mii de scuze ca am povestit atata, dar, chiar am simtit nevoia! Multumesc din suflet!♥
Ascultă aceste video-uri , te pot ajuta , poti să progresezi in fiecare zi . Nu te da bătută ! Mergi înainte . Toate se vor rezolva la un moment dat . Ai putere să lupți , si vei reusi .
@@handraconstantin Multumesc din suflet pentru incurajari! Desigur, ascult cu mult interes, toate video.uri, nu-mi scapa nimic, chiar iau notite de multe ori! Niciodata nu m-am dat batuta si am mers inainte, am fost mereu o luptatoare, dar...stii cum e... la un moment dat obosesti pt ca nu ai pe nimeni de incredere caruia sa-i spui un gand, o durere, nu ai pe nimeni cu care sa comunici...Dintotdeauna am fost o fire foarte optimista si vesela, sociabila...dar acum...cu cine? De un an de zile de cand am postat acel comentariu de sus, de aici...nu s-a schimbat nimic in bine, nici singuratatea nu a disparut pentru ca in vremurile noastre e groaznic de greu de gasit pe cineva cand toti se gandesc si urmaresc DOAR PROFIT si MANIPULARE! Imi doresc din tot sufletul sa scap de anxietatea care ma tine si nu-mi da LIBERTATEA pe care o aveam mereu, sa pot sa ies din casa cand vreau si unde vreau ca daca as avea libertatea nu as mai suferi de singuratate chiar asa! Nu stiu cum sa fac, sa scap de starea emotionala si anxietatea care se intretin una pe alta! Am facut tot posibilul zilnic sa ies din situatia asta si...degeaba! Numai stiu ce sa fac? Acum fiind primavara si e cald, soare exact ce iubesc enorm dintotdeauna...eu ma zbat ca pestele pe uscat care vede marea la doi pasi si...nu poate sa ajunga! Asta e singura dupa care.mi plange sufletul LIPSA LIBERTATII DE A IESI CAND VREAU AFARA sa merg unde.mi doresc!
Salut ! Revin cu un comentariu , sper să te bucure , să îți fie de folos . Pentru.a-ți recăpăta încrederea în tine este recomandat să ai încredere în forțele proprii , să nu ai așteptări mari de la alții ! Singura care poate rezolva problema esti tu , oamenii din jurul tău au si ei probleme la rîndul lor , de aceea nu găsesti ajutor acolo , firea umană este egoistă , noi oamenii suntem ființe sociabile si simțim nevoia să socializăm dar dacă nu avem cu cine , ne brăbușim , de aceea ajutorul este in resursele proprii , nu în exterior . Un exemplu ar fi călugării , ei nu cer ajutorul semenilor , si nici nu au asteptări mari de la ei , si totusi sunt bucuroși si mulțumiți de ei înșiși . In urmă cu niste ani am făcut o depresie severă in urma unui divorț apoi cîtva timp am stat asa , plîngîndu-mi de milă , si întrebîndu-mă de ce eu ? cu ce am greșit ? de ce mi se întîmplă asta ? si multe alte nedumeriri . Intr-o zi am zis gata, trebuie să acționez , trebuie să schimb ceva , oricum trecutul nu îl mai pot recupera . Am început cu un tratament naturist homeopat , care m-a ajutat pe moment , dar periodic stările de anxietate îmi reveneau. Am continuat apoi cu post , am eliminat carnea din alimentație , si mulă miscare , alergat , înot . Eliminînd toxinele din organism gîndurile încep să ți se limpezească . Pentru mine rețeta care a funcționat este : miscare multă , hrană bazată pe legume si fructe , consum de apă suficient , minim trei litri pe zi , somn incepînd cu ora opt nouă seara si duș cu apă rece !!! Si bineînțeles multă încredere în forțele. proprii . Cresterea încrederi în sinele propriu !!!
@@handraconstantin Buna! Iti multumesc pt revenirea ta de a-mi scrie ! NICIODATA nu am avut asteptari de la altii de aceea am spus ca dintotdeauna am fost o luptatoare singura, situatiile grele rezolvam cu zambetul pe buze, mereu! Dar, desigur ca dupa ani in sir de am tot ajutat atat moral cat si financiar pe cei apropiati mie...vorba vine, apropiati ma refer ca neam, nu ca atitudine...am avut si am nevoie de o mana intinsa de a-mi sustine moralul, sa-i simt aproape ca le pasa de mine...Chiar daca m-am simtit singura pe lume...si ma simt in continuare, m-am obisnuit, dar tot in suflet exista in subconstient o "umbra" stiindu-i ca exista neamu' dar nu exista...chiar daca nu am asteptari si lupt in continuare singura...Nu pot nici macar sa am un catel, o pisica, un papagal ...o fiinta care sa fie cu mine in casa si cu care sa vorbesc, sa-i simt prezenta, sa ma priveasca in ochi...nu pot sa am pt ca am alergie la par, puf! Aceasta rinita alergica oricum imi chinuie sufletul pt ca, chiar daca nu am animalute, tot imi da dureri zilnice de frunte, nas si se intretin una pe alta...pe fond de anxietate se accentueaza si durerile rinitei fiind ca o continuua raceala! Daca as avea o stare relaxata sufleteasca as depasi multe, chiar treptat ar disparea si anxietatea, dar sunt o fiinta vulcanica de aceea imi e si f greu ca nu pot sa ies din capcana asta, un labirint in care numai pot sa gasesc usita aia pe care o gaseam mereu! Pt ca locuiesc in oras, sunt 100% sigura ca daca as avea cum sa ies in natura, la aer, la soare, verdeata, dupa care tanjesc enorm de ani de zile, as simti ca-mi incarc bateriile si as fi cea mai fericita, de nu as mai simti nicio presiune asupra mea, nici anxietate pt ca as simti LIBERTATEA si dorinta indeplinita! Stiu ca pot sa realizez multe lucruri frumoase, dar cum cand "capcana" nu ma lasa? De 2 ani caut sa-mi creez o stare de bine prin muzica care canta zi continuu, muzica usoara straina a anilor 60-70, sa dansez, sa pictez...sa uit totul, cu toate astea ma intristeaza cum lunile,anii trec si eu nu reusesc, ca si cand cer cine stie ce de la viata, nu cer decat sa-mi recapat LIBERTATEA de a putea sa ies fara probleme oricand sa merg unde vreau fara "d.na Anxy si fara emotiile alea care nu ajuta! Iubesc enorm miscarea...dar cum? Cu ani in urma urcam timp de 2 ani am urcat zilnic 9 etaje 144 trepte, mergeam km intregi ! Acum numai pot si fac exercitii fizice in casa, hrana e tot pe baza de legume si fructe, lichide, nu sucuri cu, coloranti! Am 58 kg/ 1.68 asa am avut mereu ! Si pt asta sunt fff invidiata! Imi cer scuze ca am scris f mult...m-a luat "valul...Multumesc mult!
Salut , mă bucur că cele cîteva rînduri scrise de mine au un efect benefic pentru tine , toată viața avem de luptat pentru a găsi si menține echilibrul . Lupta cu gîndurile este cea mai dificilă , antrenează-te pentru a putea elimina gîndurile negative . Foarte mulți psihologi recomandă tehnici de dobîndire a încrederii în sinele propriu . Solicită ajutorul lor , ei stiu si cum să aleagă cuvintele potrivite pentru a ajuta , noi cei care nu suntem specialiști în domeniu deși avem intenții pozitive poate greșim fără să vrem in recomandările noastre . Au fost nenumărate situații în care , trist fiind întîlneam un nevăzător pe stradă , cu care mă intersectam , mă uitam la fața lui , era zîmbitor , nu cerea nimănui nimic si totuși era mulțumit cu viața lui . Probabil că Divinitatea mi-l scotea în cale !!! si astfel căpătam si mai mult curaj si încredere .
Vă mulțumesc frumos, eu știu cine sunt,dar ne strica ziua uneori.O zi frumoasă este să îți faci treaba bine,să fii fericit ,să ai încredere în tine,dar vine cineva și te jignește și demoralizeaza,invidia este boala grea.Da eu am realizat multe și de una singură, când ești mai bun decât ei ,ci vorbesc și de aspectul fizic,eu nu sunt invidioasa pe nimeni. Dacă ai dușmani, înseamnă că ești important.Va mulțumesc pt.sfat.O zi frumoasă!🌺🙏🙏🥰
Mulțumim! Foarte clară explicația. Am o întrebare, dacă noi suntem ok și nu mai reacționam când cineva ne jignește, nu îi încurajăm comportamentul? Adică acea persoană va crede ca poate spune orice despre noi ca pe noi nu ne deranjează și va continua sa se raporteze cu superioritate.
Dacă nu reacționăm asta nu înseamnă că nu ACȚIONĂM. E o diferență între reacție și Acțiune. Reacția este spontană și negândită. Este emoțională. Acțiunea este rațională, gândită, și are un scop.
Excelent video!
Mulțumimmm❤
Asa e! Foarte perfect in ceea ce spui! Copilaria mi-a f traumatizata continuua de numitul tata batuta si daca imi cadea o suvita de par pespranceana iar asa, numita "mama" era spectatoare satisfacuta ca sunt batuta! Noroc ca am putut sa depasesc la maturitate absolut totul fara intoarcere in trecut! Am avut mereu o stima de sine puternica, din pacate cam de 2 ani de cand am trecut prin anumite situatii urate, am capatat...anxietate generalizata si mi-am pierdut stima de sine, ramanand singura imi e si mai greu pt ca sunt f vulnerabila in fata dusmanilor, dusmanii din familie carora nu le.am facut niciodata rau, dar acum simtindu-ma vulnerabila pt ca de 2 ani nu am mai putut sa mai ies din casa ma simt fara aparare, am inceput sa ies cate un pic inca din vara anului trecut, in jurul blocului si la un moment dat tot luptand atata timp cu mine,zilnic, si eliminand factorul stresant care ma tragea inapoi fiind aceea mama care doar m-a nascut si in rest a f mereu plina de venin, fiindca ma suna zilnic amintindu-mi de trecut, imi facea mult rau si odata ce incetasem sa nu-i mai raspund, timp de 3 luni am inceput sa fiu din ce in ce mai bine cu stari ce deja invatasem sa le controlez, ieseam afara destul de des, in jurul blocului, dar eram fericita ca sunt afara ca reusesc sa-mi fac cumparatur din apropiere pt ca pana atunci doar online, eram fericita ca numai sunt in inchisoarea casei mele! Imi echilibrasem starea aia de calm,relaxare prin exerciti fizice, meditatii care.mi faceau atat de bine,eliminand stresul emotional interior care ma terminase! Dupa 3 luni de fericire in care reusisem sa ma simt bine, in noiembrie un tf blestemat dat de maica-mea, mi-a facut atata rau de ma apucase un tremur in tot corpul, incat de atunci starile au revenit si imi e groaznic de greu sa lupt iar cu mine sa-mi revin, iar numai pot sa ies afara decat f putin si f greu!E foarte rau cand "familia"iti sunt ca niste dusmani...chiar si de la distanta pt ca, candva am f ani si ani invidiata de el pt reusitele mele si acum...durerea sufleteasca e mare! Mii de scuze ca am povestit atata, dar, chiar am simtit nevoia! Multumesc din suflet!♥
Ascultă aceste video-uri , te pot ajuta , poti să progresezi in fiecare zi .
Nu te da bătută ! Mergi înainte .
Toate se vor rezolva la un moment dat .
Ai putere să lupți , si vei reusi .
@@handraconstantin Multumesc din suflet pentru incurajari! Desigur, ascult cu mult interes, toate video.uri, nu-mi scapa nimic, chiar iau notite de multe ori! Niciodata nu m-am dat batuta si am mers inainte, am fost mereu o luptatoare, dar...stii cum e... la un moment dat obosesti pt ca nu ai pe nimeni de incredere caruia sa-i spui un gand, o durere, nu ai pe nimeni cu care sa comunici...Dintotdeauna am fost o fire foarte optimista si vesela, sociabila...dar acum...cu cine? De un an de zile de cand am postat acel comentariu de sus, de aici...nu s-a schimbat nimic in bine, nici singuratatea nu a disparut pentru ca in vremurile noastre e groaznic de greu de gasit pe cineva cand toti se gandesc si urmaresc DOAR PROFIT si MANIPULARE! Imi doresc din tot sufletul sa scap de anxietatea care ma tine si nu-mi da LIBERTATEA pe care o aveam mereu, sa pot sa ies din casa cand vreau si unde vreau ca daca as avea libertatea nu as mai suferi de singuratate chiar asa! Nu stiu cum sa fac, sa scap de starea emotionala si anxietatea care se intretin una pe alta! Am facut tot posibilul zilnic sa ies din situatia asta si...degeaba! Numai stiu ce sa fac? Acum fiind primavara si e cald, soare exact ce iubesc enorm dintotdeauna...eu ma zbat ca pestele pe uscat care vede marea la doi pasi si...nu poate sa ajunga! Asta e singura dupa care.mi plange sufletul LIPSA LIBERTATII DE A IESI CAND VREAU AFARA sa merg unde.mi doresc!
Salut ! Revin cu un comentariu , sper să te bucure , să îți fie de folos . Pentru.a-ți recăpăta încrederea în tine este recomandat să ai încredere în forțele proprii , să nu ai așteptări mari de la alții !
Singura care poate rezolva problema esti tu , oamenii din jurul tău au si ei probleme la rîndul lor , de aceea nu găsesti ajutor acolo , firea umană este egoistă , noi oamenii suntem ființe sociabile si simțim nevoia să socializăm dar dacă nu avem cu cine , ne brăbușim , de aceea ajutorul este in resursele proprii , nu în exterior .
Un exemplu ar fi călugării , ei nu cer ajutorul semenilor , si nici nu au asteptări mari de la ei , si totusi sunt bucuroși si mulțumiți de ei înșiși .
In urmă cu niste ani am făcut o depresie severă in urma unui divorț apoi cîtva timp am stat asa , plîngîndu-mi de milă , si întrebîndu-mă de ce eu ? cu ce am greșit ? de ce mi se întîmplă asta ? si multe alte nedumeriri .
Intr-o zi am zis gata, trebuie să acționez , trebuie să schimb ceva , oricum trecutul nu îl mai pot recupera .
Am început cu un tratament naturist homeopat , care m-a ajutat pe moment , dar periodic stările de anxietate îmi reveneau.
Am continuat apoi cu post , am eliminat carnea din alimentație , si mulă miscare , alergat , înot .
Eliminînd toxinele din organism gîndurile încep să ți se limpezească .
Pentru mine rețeta care a funcționat este : miscare multă , hrană bazată pe legume si fructe , consum de apă suficient , minim trei litri pe zi , somn incepînd cu ora opt nouă seara si duș cu apă rece !!!
Si bineînțeles multă încredere în forțele. proprii .
Cresterea încrederi în sinele propriu !!!
@@handraconstantin Buna! Iti multumesc pt revenirea ta de a-mi scrie ! NICIODATA nu am avut asteptari de la altii de aceea am spus ca dintotdeauna am fost o luptatoare singura, situatiile grele rezolvam cu zambetul pe buze, mereu! Dar, desigur ca dupa ani in sir de am tot ajutat atat moral cat si financiar pe cei apropiati mie...vorba vine, apropiati ma refer ca neam, nu ca atitudine...am avut si am nevoie de o mana intinsa de a-mi sustine moralul, sa-i simt aproape ca le pasa de mine...Chiar daca m-am simtit singura pe lume...si ma simt in continuare, m-am obisnuit, dar tot in suflet exista in subconstient o "umbra" stiindu-i ca exista neamu' dar nu exista...chiar daca nu am asteptari si lupt in continuare singura...Nu pot nici macar sa am un catel, o pisica, un papagal ...o fiinta care sa fie cu mine in casa si cu care sa vorbesc, sa-i simt prezenta, sa ma priveasca in ochi...nu pot sa am pt ca am alergie la par, puf! Aceasta rinita alergica oricum imi chinuie sufletul pt ca, chiar daca nu am animalute, tot imi da dureri zilnice de frunte, nas si se intretin una pe alta...pe fond de anxietate se accentueaza si durerile rinitei fiind ca o continuua raceala! Daca as avea o stare relaxata sufleteasca as depasi multe, chiar treptat ar disparea si anxietatea, dar sunt o fiinta vulcanica de aceea imi e si f greu ca nu pot sa ies din capcana asta, un labirint in care numai pot sa gasesc usita aia pe care o gaseam mereu! Pt ca locuiesc in oras, sunt 100% sigura ca daca as avea cum sa ies in natura, la aer, la soare, verdeata, dupa care tanjesc enorm de ani de zile, as simti ca-mi incarc bateriile si as fi cea mai fericita, de nu as mai simti nicio presiune asupra mea, nici anxietate pt ca as simti LIBERTATEA si dorinta indeplinita! Stiu ca pot sa realizez multe lucruri frumoase, dar cum cand "capcana" nu ma lasa? De 2 ani caut sa-mi creez o stare de bine prin muzica care canta zi continuu, muzica usoara straina a anilor 60-70, sa dansez, sa pictez...sa uit totul, cu toate astea ma intristeaza cum lunile,anii trec si eu nu reusesc, ca si cand cer cine stie ce de la viata, nu cer decat sa-mi recapat LIBERTATEA de a putea sa ies fara probleme oricand sa merg unde vreau fara "d.na Anxy si fara emotiile alea care nu ajuta! Iubesc enorm miscarea...dar cum? Cu ani in urma urcam timp de 2 ani am urcat zilnic 9 etaje 144 trepte, mergeam km intregi ! Acum numai pot si fac exercitii fizice in casa, hrana e tot pe baza de legume si fructe, lichide, nu sucuri cu, coloranti! Am 58 kg/ 1.68 asa am avut mereu ! Si pt asta sunt fff invidiata! Imi cer scuze ca am scris f mult...m-a luat "valul...Multumesc mult!
Salut , mă bucur că cele cîteva rînduri scrise de mine au un efect benefic pentru tine , toată viața avem de luptat pentru a găsi si menține echilibrul .
Lupta cu gîndurile este cea mai dificilă , antrenează-te pentru a putea elimina gîndurile negative . Foarte mulți psihologi recomandă tehnici de dobîndire a încrederii în sinele propriu .
Solicită ajutorul lor , ei stiu si cum să aleagă cuvintele potrivite pentru a ajuta , noi cei care nu suntem specialiști în domeniu deși avem intenții pozitive poate greșim fără să vrem
in recomandările noastre .
Au fost nenumărate situații în care , trist fiind întîlneam un nevăzător pe stradă , cu care mă intersectam , mă uitam la fața lui , era zîmbitor , nu cerea nimănui nimic si totuși era mulțumit cu viața lui .
Probabil că Divinitatea mi-l scotea în cale !!! si astfel căpătam si mai mult curaj si încredere .
Mulțumiri!
Bravo! foarte bine explicat
Scurt, clar, eficient. Multumesc
Mulțumesc mult,Daniel! Ești " manualul meu de utilizare"! Mă înveți mereu cum să funcționez! 🙏🙏🙏
Mi se potrivește perfect!!! Mulțumesc mult!!!
Multumesc,foarte frumos!
Superb explicat,mulțumesc
Multumesc ! Foarte frumos explicat ! 🤗
Vă mulțumesc frumos, eu știu cine sunt,dar ne strica ziua uneori.O zi frumoasă este să îți faci treaba bine,să fii fericit ,să ai încredere în tine,dar vine cineva și te jignește și demoralizeaza,invidia este boala grea.Da eu am realizat multe și de una singură, când ești mai bun decât ei ,ci vorbesc și de aspectul fizic,eu nu sunt invidioasa pe nimeni. Dacă ai dușmani, înseamnă că ești important.Va mulțumesc pt.sfat.O zi frumoasă!🌺🙏🙏🥰
Foarte frumos explicat! Multumim pentru clipele de claritate! Te urmaresc de ceva timp si faci o treaba excelenta Daniel! Mult succes in continuare!
Superb Daniel, m,ai luminat
Adevarat!
Mulțumesc
Waw, mulțumesc frumos ❗🙏
Mulțumesc!
Mulțumim!
Mulțumesc!
Multumesc! 🙏
As dori sa ne auzim chiar si pentru citeva minute pentru ,gindirea despre stima de sine.Multumesc
💚
🤗
Mulțumim! Foarte clară explicația. Am o întrebare, dacă noi suntem ok și nu mai reacționam când cineva ne jignește, nu îi încurajăm comportamentul? Adică acea persoană va crede ca poate spune orice despre noi ca pe noi nu ne deranjează și va continua sa se raporteze cu superioritate.
Dacă nu reacționăm asta nu înseamnă că nu ACȚIONĂM.
E o diferență între reacție și Acțiune. Reacția este spontană și negândită. Este emoțională.
Acțiunea este rațională, gândită, și are un scop.
😇😍😍😍