Видео

значит служит давно в храме,любит.

на 50ый день после Воскресения Иисуса Христа ,в День Пресвятой Троицы,Дух Святой сошёл на аппостолов и они пошли по всей земле ,просвещая верой Христовой людей всех наций чудесным образом познав языки всех народов. От аппостолов приняли благословение священники через молитвы и ДУХА Святого .И священникам дана благодать прощать грехи,причащать людей,соборовать,венчать,посвящать в монашество ,священство,освящать жилища , дома,храмы,воды,пищу,отпевать умерших,служить молебны.То есть, во всех нуждах, священники могут просить Господа от имени Святых и от людей. Господь сказал..." просите и дано будет вам.". Поэтому священник выполняет то,что должен по блпгословению Божьему. И нет тут нарушений. А есть благословение от Господа Бога через священника.С призыванием имён Святых. Так и сделал священник. Слава Тебе Господи,Слава Тебе. Иисус Сладчайший, Спаси нас! Пресвятая Троица Слава Тебе! Слава Отцу и Сыну и Святому Духу! Ныне и присно и во веки веков! Аминь!

Preotia este o lucrare sfanta si sfintitoare. In toate timpurile preotia a existat si s-a exercitat dupa felul popoarelor respective. La inceput a existat preotia popoarelor pagane, in mijlocul carora a aparut apoi poporul ales, Israel, cu preotia lui, randuita de Dumnezeu. Popoarele pagane aveau o preotie idololatra, adica erau inchinatoare la idoli. Ce erau acesti idoli, si jertfele ce li se aduceau si cine primea aceste jertfe, ne-o spun clar Sfintele Scripturi. Idolii oamenilor, zice Psalmistul, "sunt argint si aur, lucruri de maini omenesti. Gura au si nu graiesc, ochi au si nu vad, urechi au si nu aud, nari au si nu miros, maini au si nu pipaiesc, picioare au si nu umbla, si nu vor glasui cu gatlejul lor. Ca nu e duh in gura lor" (Ps. 113, 12-15; 134, 15-17). Unor asemenea idoli ajunsesera sa se inchine si iudeii, influentati de popoarele pagane, atat in Egipt, cat si in Canaan. Ba, chiar le jertfeau idolilor pe fiii si fiicele lor. "Si au varsat sange nevinovat, sangele fiilor si al fiicelor lor (iudeii), pe care le-au jertfit idolilor din Canaan si s-a spurcat pamantul de sange" (Ps. 105, 38; Lev. 18, 21; 20, 3; Ier. 7, 30-31, 32, 35; Iez. 16, 20). La randul sau, sfantul apostol Pavel arata precis cui se aduceau aceste jertfe, in realitate. Ca zice: "Deci ce spun eu? Ca ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva? Ci (zic) ca cele ce jertfesc paganii, jertfesc demonilor si nu lui Dumnezeu. Si nu voiesc ca voi sa fiti partasi ai demonilor". Si pentru ca crestinii din Corint fusesera convertiti dintre pagani, iar unii mai participau inca si la jertfele paganesti, impartasindu-se din ele, Apostolul le explica pacatul ce savarsesc "Nu puteti sa beti paharul Domnului si paharul demonilor; nu puteti sa va impartasiti din masa Domnului si din masa demonilor" (I Cor. 10, 19-21). O preotie sfanta si sfintitoare, in felul ei, este preotia Vechiului Testament. Aceasta preotie iudaica, randuita de Dumnezeu prin Moise se numeste levitica, dupa semintia lui Levi, aleasa ca semintie preoteasca, al carei prim arhiereu a fost Aaron, fratele lui Moise. Inaintea acesteia, Vechiul Testament aminteste de un alt Mare Preot, numit Melchisedec, regele Salemului, caruia Avraam i-a adus jertfa, paine si vin, ca celui ce era "preotul Dumnezeului Celui Preainalt, atunci a primit de la el binecuvantarea" (Facere 14, 17-20), dupa biruinta lui (Avraam) asupra imparatilor Kedarlaomer, a regilor uniti cu el si a regelui Sodomei. Despre acest "Melchisedec" rege al dreptatii si rege al Salemului, adica al pacii", se spune ca este: "fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, ci, asemanat fiind Fiului lui Dumnezeu, el ramane pururea" (Evr. 7, 1- 3). El e prototipul lui Hristos, Care (Hristos) ca Dumnezeu e fara mama; iar ca Om este fara tata. Preotia levitica, incepand cu Aaron, era o preotie ierarhica cu: arhierei, preoti care slujeau la altar si cu levitii, ajutoarele lor. Slujirea preoteasca consta in aducerea de jertfe de animale, spre ispasire, sau curatire si alte feluri de jertfe de multumire etc., ei faceau rugaciuni, citeau si explicau Legea, catre popor, savarseau taierea imprejur a copiilor de parte barbateasca, supravegheau pazirea Legii si conduceau poporul, dupa randuielile mozaice. Ei cunosteau proorociile, rostite si scrise de prooroci despre venirea lui Mesia Hristos, despre care Isaia le spunea ca se va naste dintr-o Fecioara (Isaia 7, 114). El va fi vandut de Iuda pe 30 de arginti (Zaharia 11, 12; Matei 26, 15; 27, 3) ; apoi rastignit pe cruce intre doi talhari precum citisera ei in proorocul Isaia 53, 1-12). Totusi ei asteptau un Mesia razboinic cu un Imparat puternic care sa cucereasca, pentru ei, toata lumea. Noul Testament vorbeste si el de o preotie deosebita, de origine divina. Mai intai de Preotia lui Hristos, Dumnezeu-Omul, Care este numit: "Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec". Asa il numeste Psalmistul: "Tu esti Preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec" (Ps. 109, 4; Evr. 5, 6; 7, 17). In aceasta calitate sau slujire "El a fost uns de Tatal, din vesnicie spre Arhieria supraomeneasca", dovada ca El a fost hirotonisit de Dumnezeu". Acest adevar il marturisesc si alti sfinti Parinti, a caror cugetare o concentreaza Sfantul Ioan Damaschin. El afirma chiar ca Dumnezeirea Lui L-a uns pe Hristos care inseamna Uns: "Caci El insusi S-a uns pe Sine: Ca Dumnezeu a uns corpul cu Dumnezeirea Lui, iar ca Om a fost uns. Dumnezeirea e ungerea umanitatii (Lui), caci El e si Dumnezeu si Om" Ca Dumnezeu, Fiul este si imparat din vesnicie, dupa cum este si invatator, sau Prooroc, dupa intrupare, cand a devenit si Arhiereu (Preot). Ca si slujirea Lui de invatator, Domnul a indeplinit si slujirea Sa preoteasca, in timpul activitatii Sale, cand vindeca bolnavi si scotea demoni, dar indeosebi cand a instituit Sfanta Euharistie, la Cina cea de Taina, dand porunca apostolilor: "Aceasta sa faceti" spre pomenirea Mea" (Luca 22, 19; I Cor. 11, 24-25). Apoi, cand ii trimite la propovaduire, inainte de inaltarea Sa la cer, si cand le porunceste : "Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua; si iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 19-20). Era acum imputernicirea lor cu intreita slujire. Tot dupa inviere, aratandu-Se lui Luca si Cleopa, la Emaus, savarseste cu ei Cina cea de Taina, cand prin binecuvantarea painii (si vinului) cu care ei se impartasesc, li se deschid ochii si-L cunosc, iar El s-a facut nevazut de ei (Luca 24, 13-32). Despre slujirea Domnului ca imparat si Arhiereu, Sfantul Ioan Hrisostom scrie: "imparat, Hristos este de-pururea, pe cand Arhiereu a devenit cand a luat trup, cand S-a produs Jertfa". Preotia lui Hristos avea sa inaugureze si sa instituie o noua preotie, care conditiona si o Noua Lege (Ieremia 31, 31-33; Evr. 7, 11- 12, 18, 28). Legea Veche s-a dat pe temeiul preotiei levitice, adica a lui Aaron, din semintia lui Levi, pe cand Legea Noua este data de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care dupa trup se trage din "semintia imparateasca a lui Iuda, dintru care se pogora Domnul, Preotul cel dupa randuiala lui Melchisedec. Si vezi taina: precum semintia lui Iuda mai inainte, era imparateasca si apoi prin Hristos s-a facut si preoteasca, asa si Hristos mai inainte era imparat, ca Dumnezeu totdeauna si mai inainte de a Se face Om, iar apoi in vremile cele mai de pe urma, S-a facut si Arhiereu, cand a luat asupra Sa trup omenesc si cand a produs lui Dumnezeu jertfa in vremile tainelor si asupra Crucii". Dupa cum s-a spus, mai sus, orice preotie isi are Legea ei, care o conditioneaza, preotia fiind temeiul Legii (cf. Evr. 7, 11-12). In Legea Veche intai s-a randuit preotia lui Marcu (Iesire 29, 5-10), apoi s-a dat Legea mozaica a sa (Iesirea 30, 31, 34-40) ; adica preotia cea dupa randuiala lui Aaron. "Domnul Hristos", Preot dupa randuiala lui Melchisedec, initiaza o noua Preotie, divina, temei al Noii Legi (Matei 26, 26-28) ; pe care El o aduce. "Deci daca s-a introdus o alta Preotie, trebuia si un alt Testament (asezamant) (Evrei 7, 11-12, 18 ; 8, 6-8), fiindca nici preot nu poate fi fara asezamant, fara legi si ordinatiuni (preotie), si nici ca luand alta preotie, a intrebuintat-o tot pe cea dinainte" (adica pe cea levitica a Vechiului Testament). "Preotia s-a mutat" din semintie in semintie, din cea ierarhica, adica din cea sacerdotala, in preotie imparateasca, ca astfel sa fie aceeasi si imparateasca si sacerdotala. Si priveste taina cea mare : intai este cea imparateasca, si numai dupa aceea s-a facut sacerdotala, dupa cum s-a facut si cu Hristos, ca imparat-este de-a pururea, pe cand Arhiereu a devenit, in timp...

Preotia este o lucrare sfanta si sfintitoare. In toate timpurile preotia a existat si s-a exercitat dupa felul popoarelor respective. La inceput a existat preotia popoarelor pagane, in mijlocul carora a aparut apoi poporul ales, Israel, cu preotia lui, randuita de Dumnezeu. Popoarele pagane aveau o preotie idololatra, adica erau inchinatoare la idoli. Ce erau acesti idoli, si jertfele ce li se aduceau si cine primea aceste jertfe, ne-o spun clar Sfintele Scripturi. Idolii oamenilor, zice Psalmistul, "sunt argint si aur, lucruri de maini omenesti. Gura au si nu graiesc, ochi au si nu vad, urechi au si nu aud, nari au si nu miros, maini au si nu pipaiesc, picioare au si nu umbla, si nu vor glasui cu gatlejul lor. Ca nu e duh in gura lor" (Ps. 113, 12-15; 134, 15-17). Unor asemenea idoli ajunsesera sa se inchine si iudeii, influentati de popoarele pagane, atat in Egipt, cat si in Canaan. Ba, chiar le jertfeau idolilor pe fiii si fiicele lor. "Si au varsat sange nevinovat, sangele fiilor si al fiicelor lor (iudeii), pe care le-au jertfit idolilor din Canaan si s-a spurcat pamantul de sange" (Ps. 105, 38; Lev. 18, 21; 20, 3; Ier. 7, 30-31, 32, 35; Iez. 16, 20). La randul sau, sfantul apostol Pavel arata precis cui se aduceau aceste jertfe, in realitate. Ca zice: "Deci ce spun eu? Ca ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva? Ci (zic) ca cele ce jertfesc paganii, jertfesc demonilor si nu lui Dumnezeu. Si nu voiesc ca voi sa fiti partasi ai demonilor". Si pentru ca crestinii din Corint fusesera convertiti dintre pagani, iar unii mai participau inca si la jertfele paganesti, impartasindu-se din ele, Apostolul le explica pacatul ce savarsesc "Nu puteti sa beti paharul Domnului si paharul demonilor; nu puteti sa va impartasiti din masa Domnului si din masa demonilor" (I Cor. 10, 19-21). O preotie sfanta si sfintitoare, in felul ei, este preotia Vechiului Testament. Aceasta preotie iudaica, randuita de Dumnezeu prin Moise se numeste levitica, dupa semintia lui Levi, aleasa ca semintie preoteasca, al carei prim arhiereu a fost Aaron, fratele lui Moise. Inaintea acesteia, Vechiul Testament aminteste de un alt Mare Preot, numit Melchisedec, regele Salemului, caruia Avraam i-a adus jertfa, paine si vin, ca celui ce era "preotul Dumnezeului Celui Preainalt, atunci a primit de la el binecuvantarea" (Facere 14, 17-20), dupa biruinta lui (Avraam) asupra imparatilor Kedarlaomer, a regilor uniti cu el si a regelui Sodomei. Despre acest "Melchisedec" rege al dreptatii si rege al Salemului, adica al pacii", se spune ca este: "fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, ci, asemanat fiind Fiului lui Dumnezeu, el ramane pururea" (Evr. 7, 1- 3). El e prototipul lui Hristos, Care (Hristos) ca Dumnezeu e fara mama; iar ca Om este fara tata. Preotia levitica, incepand cu Aaron, era o preotie ierarhica cu: arhierei, preoti care slujeau la altar si cu levitii, ajutoarele lor. Slujirea preoteasca consta in aducerea de jertfe de animale, spre ispasire, sau curatire si alte feluri de jertfe de multumire etc., ei faceau rugaciuni, citeau si explicau Legea, catre popor, savarseau taierea imprejur a copiilor de parte barbateasca, supravegheau pazirea Legii si conduceau poporul, dupa randuielile mozaice. Ei cunosteau proorociile, rostite si scrise de prooroci despre venirea lui Mesia Hristos, despre care Isaia le spunea ca se va naste dintr-o Fecioara (Isaia 7, 114). El va fi vandut de Iuda pe 30 de arginti (Zaharia 11, 12; Matei 26, 15; 27, 3) ; apoi rastignit pe cruce intre doi talhari precum citisera ei in proorocul Isaia 53, 1-12). Totusi ei asteptau un Mesia razboinic cu un Imparat puternic care sa cucereasca, pentru ei, toata lumea. Noul Testament vorbeste si el de o preotie deosebita, de origine divina. Mai intai de Preotia lui Hristos, Dumnezeu-Omul, Care este numit: "Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec". Asa il numeste Psalmistul: "Tu esti Preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec" (Ps. 109, 4; Evr. 5, 6; 7, 17). In aceasta calitate sau slujire "El a fost uns de Tatal, din vesnicie spre Arhieria supraomeneasca", dovada ca El a fost hirotonisit de Dumnezeu". Acest adevar il marturisesc si alti sfinti Parinti, a caror cugetare o concentreaza Sfantul Ioan Damaschin. El afirma chiar ca Dumnezeirea Lui L-a uns pe Hristos care inseamna Uns: "Caci El insusi S-a uns pe Sine: Ca Dumnezeu a uns corpul cu Dumnezeirea Lui, iar ca Om a fost uns. Dumnezeirea e ungerea umanitatii (Lui), caci El e si Dumnezeu si Om" Ca Dumnezeu, Fiul este si imparat din vesnicie, dupa cum este si invatator, sau Prooroc, dupa intrupare, cand a devenit si Arhiereu (Preot). Ca si slujirea Lui de invatator, Domnul a indeplinit si slujirea Sa preoteasca, in timpul activitatii Sale, cand vindeca bolnavi si scotea demoni, dar indeosebi cand a instituit Sfanta Euharistie, la Cina cea de Taina, dand porunca apostolilor: "Aceasta sa faceti" spre pomenirea Mea" (Luca 22, 19; I Cor. 11, 24-25). Apoi, cand ii trimite la propovaduire, inainte de inaltarea Sa la cer, si cand le porunceste : "Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua; si iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 19-20). Era acum imputernicirea lor cu intreita slujire. Tot dupa inviere, aratandu-Se lui Luca si Cleopa, la Emaus, savarseste cu ei Cina cea de Taina, cand prin binecuvantarea painii (si vinului) cu care ei se impartasesc, li se deschid ochii si-L cunosc, iar El s-a facut nevazut de ei (Luca 24, 13-32). Despre slujirea Domnului ca imparat si Arhiereu, Sfantul Ioan Hrisostom scrie: "imparat, Hristos este de-pururea, pe cand Arhiereu a devenit cand a luat trup, cand S-a produs Jertfa". Preotia lui Hristos avea sa inaugureze si sa instituie o noua preotie, care conditiona si o Noua Lege (Ieremia 31, 31-33; Evr. 7, 11- 12, 18, 28). Legea Veche s-a dat pe temeiul preotiei levitice, adica a lui Aaron, din semintia lui Levi, pe cand Legea Noua este data de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care dupa trup se trage din "semintia imparateasca a lui Iuda, dintru care se pogora Domnul, Preotul cel dupa randuiala lui Melchisedec. Si vezi taina: precum semintia lui Iuda mai inainte, era imparateasca si apoi prin Hristos s-a facut si preoteasca, asa si Hristos mai inainte era imparat, ca Dumnezeu totdeauna si mai inainte de a Se face Om, iar apoi in vremile cele mai de pe urma, S-a facut si Arhiereu, cand a luat asupra Sa trup omenesc si cand a produs lui Dumnezeu jertfa in vremile tainelor si asupra Crucii". Dupa cum s-a spus, mai sus, orice preotie isi are Legea ei, care o conditioneaza, preotia fiind temeiul Legii (cf. Evr. 7, 11-12). In Legea Veche intai s-a randuit preotia lui Marcu (Iesire 29, 5-10), apoi s-a dat Legea mozaica a sa (Iesirea 30, 31, 34-40) ; adica preotia cea dupa randuiala lui Aaron. "Domnul Hristos", Preot dupa randuiala lui Melchisedec, initiaza o noua Preotie, divina, temei al Noii Legi (Matei 26, 26-28) ; pe care El o aduce. "Deci daca s-a introdus o alta Preotie, trebuia si un alt Testament (asezamant) (Evrei 7, 11-12, 18 ; 8, 6-8), fiindca nici preot nu poate fi fara asezamant, fara legi si ordinatiuni (preotie), si nici ca luand alta preotie, a intrebuintat-o tot pe cea dinainte" (adica pe cea levitica a Vechiului Testament). "Preotia s-a mutat" din semintie in semintie, din cea ierarhica, adica din cea sacerdotala, in preotie imparateasca, ca astfel sa fie aceeasi si imparateasca si sacerdotala. Si priveste taina cea mare : intai este cea imparateasca, si numai dupa aceea s-a facut sacerdotala, dupa cum s-a facut si cu Hristos, ca imparat-este de-a pururea, pe cand Arhiereu a devenit, in timp...

Da fără laudă!

Omul prin credinţă Sfinţeşte locul! Şi cine nu e pacatos pe pămînt să de cu peatra în el!

Lk

Asta nu o inteligi atunci când faci parte din alt cult, stai cu credință ta. Ce cauti aici cu comentariile?

@@firutaoanta7382 Desi nu ai inteles nimic, totuși, vreau sa-ti spun ca nu era in discutie "casa"; ci, era vorba de cei care isi aroga un drept pe care nu-l au !!! Nicicum om păcătos nu poate " a sfinți " ceva ! Nu ma astept sa înțelegi ceea ce eu am postat cu privire la subiectul in discutie !!! ( se vede asta după modul de abordare..., după limbajul folosit....)!

Care aberatii, eu ca tata nu stiu?Si parintii lui Ralica erau.

Se sfințește casa.🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏🙏

Unde este Alex și Raruca?

Dvs in ce religie sunteti,care lauda,lucruri bune ca la religiea ortodoxa.

@@budulaiburduja8420 Da dar fără a te lauda, să te afisezi la toti ,ce casă ai tu .Mândrie. Iartă-mă.

Alex și Raruca au spus că își caută chirie in București ,care spuneți adevărat vin și stau la dumneavoastră sau se duc in chirie?

Să vă fie de folos, sănătate și bucurii duhovnicești alături de toți ai casei; LA MULTI ȘI BINECUVÎNTAȚI ANI ❤️❤️❤️🙏🙏🙏🙏💐💐💐💐👏👏👏👏

Освящение дома и молебен о здравии всех домочадцев