Видео

Daca ati fi- i stiut voi Toti Ca mormantul este Impartit Cu toti nespalatii.. terrorists Care au violat Parintii ... Care fara de vina s au stins .. Ca s a dat biruri la biserici ..si s a Impartit Mormantul comun Cu arabi si Evrei amescati Asa sa se corceasca ..Splina ..omului .. Sa fie impartit ficatul Pe la arabi si Evrei cu Tiganii Cu Russia si Germany.. Se Impartii Pantecele fiicei de Imparat God la Toti.. Asa sa fie rinichii Dati prin Rasucire..sa iasa matele pe dinafara ..si nasul sa dispara cu Totul..si inima s a asa aiurea ..gene mutatii.. sa fie bebelusi asa strambati ....cu sechele . si damblagii.. S a colcaie pamantul de boli si criminali Cu sanatatea data pe roata Ca nu fu macar o Civilizatie Omeneasca. .ca nu exista Sa Imparti Mormantul..sfintele pantece cu toti nespalatii .. Pe dos cu toate Lighionele Si salbaticii .. Cand au murit parinti Sa fie violati de Arabi care s au corcit ..si Evrei cu toti amescati... Si moartea sa le fie furata .. Sa nu se poata pastra pamantul..Soarele... Sa fie mancati de rasele de salbatici.. Care au Mancat Soarele ..calea laptelui... 😢..s a Impartit Mormantul si Pantecele la Toti.. religiile Asa ca s a ciuruiasca rasa umana..sa manance Pantecele fiicei de imparat .. Sa fie oameni Fara maini si Picioare si .. bolnavi..asa de Misto...ca sa dea Bani la criminali .. Majority churches in lume au spitale..ca sa stiti...cum se mananca ..

Unic!!!!

Legenda omul

Florin Piersic , un evreu adevărat și deștept. Un talent prețios.

Un extraterestu!Te iubesc !

2023, excepțional!

Impresionant de frumos! Întotdeauna îl ascult cu cea mai mare placere. Prin arta și talentul sau nemăsurat Dnul Florin Piersic rămâne nemuritor în sufletele romanilor

Mereu revin să o ascult. Un geniu interpretând un altul.

Frumos in capitală

Un Adevărat Tezaur al României!!! Un Om💚🌿

Uimitor, felicitări

Știți cumva în ce carte apare ??? Va rog mult ! Vreau sa ii fac cadou cuiva

FELICITARI !🌿

Medicament pentru suflet! 💚🌿 Binecuvântări, MAESTRE. 🎩

Super tare dar pacat ca el a murit

Fortzaa2022

Doamne ce momente frumoase au fost

Genialii României... Florin Piersic e unul dintre ei

DACA AI STII MAESTRE DE CATE ORI M-AI REPORNIT CU VIDEOCLIPUL ASTA....MULTUMESC!!!

POEZIA ESTE NEMURITOARE....INTERPRETAREA......MAESTERE MA SIMT PRIVILEGIAT CA AM TRAIT IN ACEIASI EPOCA....

Mulțumesc!

Complimenti ,Enceanu & Petrica 🙋‍♀️

Domnul Nostru Florin Piersic. Ne aduceti musica limbii noastre Romanesti. Este o bucuriie fara seama sa va ascultam, Domnul Nostru.

Nu știu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare, Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire, Și împrăștie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale; Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate, Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate, Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite, Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite, Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată, Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată! Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare? Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?... Și în bocetul atâtor suflete descurajate, Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate, Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire, Când își scaldă toți în lăcrimi visul lor de nemurire, Tu, artist, stăpânitorul unei limbi așa divine, Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine, Orizonturi largi ș-atâtea frumuseți necunoscute, Te mai simți atras s-aluneci pe aceleași căi bătute, Să-ți adormi și tu talentul cu-al dezgustului narcotic, Ca în propria ta țară să te-arăți străin, exotic?... Cum, când ești așa de tânăr, e o glorie a spune C-ai îmbătrânit și sila de viață te răpune, Că nimic pe lumea asta să te miște nu mai poate, Că te-ai zbuciumat zadarnic și te-ai săturat de toate? Știi tu încă ce-i viața? Ai avut tu când pătrunde, Nu problemele ei vaste, încâlcite și profunde, Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă, Când atâtea-ți schimbă vremea c-o bătaie de aripă, În vertiginosul haos de priveliști, ce te-nșală, Sub imensa și eterna armonie generală?... Ești de-abia în pragul lumii. Ți-i așa de sprinten gândul. Câte n-ar ști el să prindă în viață aruncându-l! Câte frumuseți ascunse vi s-arată numai vouă, Fericiți poeți: natura, lumea pururea e nouă! Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare, Glasuri, și colori, și forme tu le lași să se strecoare, Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă, Când atâtea adevăruri nerostite încă-ți scapă! Știu. Am fost și eu ca tine amăgit să cred că-n artă Pot să trec la nemurire cu revolta mea deșartă; Și cu lacrimi stoarse-n silă nu mi-aș mai aduce-aminte Am bocit și eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!... Dar când m-am uitat în juru-mi ș-am văzut că e o boală, Și că toți începătorii, de abia scăpați din școală, Ofiliți în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor, Își zădărnicesc puterea, focul tinereții lor, Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite, Desperări de porunceală și dureri închipuite, Când am înțeles c-aceasta e o modă care soarbe Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci, Și din florile vieții să aleagă și s-adune În nepieritorul fagur adevăr și-nțelepciune! Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mișcătoare Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare A torentelor vieții! Câți eroi, lipsiți de slavă, Nu dispar în lupta asta nesfârșită și grozavă! Și, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite, Câți martiri pe cari vremea și uitarea îi înghite! Și când lumea asta toată e o veșnică mișcare, Unde cea mai mică forță împlinește o chemare, Și când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă și luptă În campania aceasta mare și neîntreruptă, Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor, Să arunci celor ce-așteaptă de la tine-un ajutor, Jalea și descurajarea cântecului tău amar, Și să-ți cheltuiești puterea celui mai de seamă dar, Ca să-i faci mai răi pe oameni, și mai sceptici, și mai triști? Asta vi-i chemarea sfântă de profeți și de artiști?... Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cânte rostul lumii și splendorile naturii? Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte, Magii ocrotiți de stele, mergătorii înainte, Sub credințele sfărâmate și sub pravilele șterse Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse Peste inimile noastre mângâiere și iubire, Și cuvântul lor profetic, inspirata lor privire, Valurile de-ntuneric despicându-le în două, Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă!

24 de oameni fara suflet...Nu exista Oscaruri destule pentru acest moment

Un actor desăvârșit, un om extraordinar! Un român ca el se naște, odată la 500 de ani! N ai vrea tu Bunule Doamne sa ni l întinerești macar cu vreo 30 de ani?.. Așa cum ai facut altădată cu robul Tău Iov?.. Sa l avem mereu al nostru si sa l faci nemuritor? 🙏🙏🙏❤️

Dumnezeu să îl odihnească în pace pe Adrian Păunescu

Adrian paunescu 🙏 respect multumesc frumos

Am crescut cu tine și cu poezia ta Dumnezeu să te odihnească

cuvintele sunt de prisos, un mare OM de cultura, ce onoare sa fim contemporani cu MARELE FLORIN PIERSIC

Adrian Păunescu a fost poetul unei generații și profetul unui neam întreg. Nu va muri niciodată, pentru ca versurile lui sunt mai actuale azi decât atunci când au fost scrise, ca și cum Poetul a privit în viitor și a pătruns taina veșniciei noastre. A fost un munte, un uragan, o forță a naturii, iar noi am fost privilegiați să creștem cu Cenaclul Flacăra și să ne atingă geniul lui. El este garanția noastră că Romania va trece peste toate și va supraviețui - când dintre noi a ieșit un poet cu asemenea forță creatoare, știm ca Dumnezeu nu ne-a uitat. Dormi în pace, Poete, versurile tale sunt în noi!

Sa ne rugam lui dumnezeu,Sa avem incredere in el,Chiar dacă vom muri de foame,Dar sa nu murim prosti,

Regele F.S NR1 2020

Superba poezie la fel si interpretarea.

Amintire frumoasa

Foarte frumos, o poezie de Alexandru Vlahuta, numai Florin Piersic putea sa interpreteze asa ceva...felicitari domnule! Ce poeti si ce actori, ce oameni de valoare a dat acest neam brav! 💓

Unde ni sunt visătorii? de Alexandru Vlahuță Nu știu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfințit de soare, Sau decepția, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viață, ca o tristă moștenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric și mâhnire, Și împrăștie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale; Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate, Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate, Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite, Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite, Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată, Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată! Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare? Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?... Și în bocetul atâtor suflete descurajate, Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate, Blestemând deșertul lumii ș-al vieții, în neștire, Când își scaldă toți în lăcrimi visul lor de nemurire, Tu, artist, stăpânitorul unei limbi așa divine, Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine, Orizonturi largi ș-atâtea frumuseți necunoscute, Te mai simți atras s-aluneci pe aceleași căi bătute, Să-ți adormi și tu talentul cu-al dezgustului narcotic, Ca în propria ta țară să te-arăți străin, exotic?... Cum, când ești așa de tânăr, e o glorie a spune C-ai îmbătrânit și sila de viață te răpune, Că nimic pe lumea asta să te miște nu mai poate, Că te-ai zbuciumat zadarnic și te-ai săturat de toate? Știi tu încă ce-i viața? Ai avut tu când pătrunde, Nu problemele ei vaste, încâlcite și profunde, Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă, Când atâtea-ți schimbă vremea c-o bătaie de aripă, În vertiginosul haos de priveliști, ce te-nșală, Sub imensa și eterna armonie generală?... Ești de-abia în pragul lumii. Ți-i așa de sprinten gândul. Câte n-ar ști el să prindă în viață aruncându-l! Câte frumuseți ascunse vi s-arată numai vouă, Fericiți poeți: natura, lumea pururea e nouă! Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare, Glasuri, și colori, și forme tu le lași să se strecoare, Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă, Când atâtea adevăruri nerostite încă-ți scapă! Știu. Am fost și eu ca tine amăgit să cred că-n artă Pot să trec la nemurire cu revolta mea deșartă; Și cu lacrimi stoarse-n silă nu mi-aș mai aduce-aminte Am bocit și eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!... Dar când m-am uitat în juru-mi ș-am văzut că e o boală, Și că toți începătorii, de abia scăpați din școală, Ofiliți în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor, Își zădărnicesc puterea, focul tinereții lor, Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite, Desperări de porunceală și dureri închipuite, Când am înțeles c-aceasta e o modă care soarbe Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morții în odihna lor de veci, Și din florile vieții să aleagă și s-adune În nepieritorul fagur adevăr și-nțelepciune! Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mișcătoare Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare A torentelor vieții! Câți eroi, lipsiți de slavă, Nu dispar în lupta asta nesfârșită și grozavă! Și, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite, Câți martiri pe cari vremea și uitarea îi înghite! Și când lumea asta toată e o veșnică mișcare, Unde cea mai mică forță împlinește o chemare, Și când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă și luptă În campania aceasta mare și neîntreruptă, Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor, Să arunci celor ce-așteaptă de la tine-un ajutor, Jalea și descurajarea cântecului tău amar, Și să-ți cheltuiești puterea celui mai de seamă dar, Ca să-i faci mai răi pe oameni, și mai sceptici, și mai triști? Asta vi-i chemarea sfântă de profeți și de artiști?... Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cânte rostul lumii și splendorile naturii? Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte, Magii ocrotiți de stele, mergătorii înainte, Sub credințele sfărâmate și sub pravilele șterse Îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse Peste inimile noastre mângâiere și iubire, Și cuvântul lor profetic, inspirata lor privire, Valurile de-ntuneric despicându-le în două, Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă! ro.wikisource.org/wiki/Unde_ni_sunt_vis%C4%83torii%3F

Doamne Dumnezeule... Ce poezie și ce interpretare!!! Aidoma vremurilor pe care le trăim Astăzi!! Dumnezeu să-i dea sănătate Marelui Actor!!!

Super tare. Te aștept și pe canalul meu 👍😊🔴🔴🔴🔴

Wow..wow..wow..😔

SUPERB,,!

In viata mea nu am auzit pe cineva sa se apropie macar de nivelul lui de recitare...

legenda vie

Genialul,inegalabilul Florin Piersic !Mii de multumiri pentru aceasta minunata postare !

Regele FS 👑👑👑

Frumos

Te iubesc din tot sufletul "varsatorul" meu!!!

Florin, noi "Varsatorii", nu putem pieri !

Oaie te iubesc.Un biet oltean.Jos palaria!Esti definitia Titanului!

Citizen of world! Te tin minte, mare om.